din canada

leul de mare si capra neagra

2011-08-23T00:39:00.000-07:00

saptamana trecuta am baut un redbull, azi mi-am luat iphone si maine ma las de fumat. becali, pleaca din ghencea, grammar nazis must die!

rodeo!

2011-08-05T20:14:00.000-07:00

am fost la rodeo. hai cu pozele, ca n-am vorbele la mine.

Vancouver Teenage Riot

2011-06-17T00:16:00.000-07:00

Ieri a fost finala Stanley Cup, Vancouver Canucks cu Boston Bruins la hockey. Tare sport, e primul pe lista sporturilor care nu-mi plac. Urmeaza curlingul (asta cel putin e funny) si Formula 1 (stai si te uiti la masini care se intrec - waw, du-te-mpula mea pe pod, pe DN1, macar e live). Bineinteles ca nu-mi dau cu parerea in gura mare pe chestia asta aici; doar faptul ca am intrebat de ce joaca astia de 7 ori consecutiv i-a facut pe oameni sa se uite lung la mine; cre'ca daca le-as zice ca nu pot sa urmaresc un joc in care nu stiu unde e mingea mi-as lua macar vreo doua flegme daca nu pe piept macar pe parbriz.
Ideea e ca pe vancouveroi ii cam lasa reci revelioane, 23 auguste si alte sarbatori; in schimb, se aprind puternic pe motiv de hockey. Nu mai conteaza ca nu castiga niciodata nimic; speranta nu moare. Asa ca finala asta i-a cam scos in strada. La inceput, la primele 6 meciuri in mod pasnic, indiferent ca au invins sau si-au luat-o sub mustata.

Dar la meciul decisiv unii baieti si fete si-au pus ciorapii murdari si gauriti, tricourile patate la subtiori, sapca in care a dormit hamsterul, chilotii cu harta poloniei in fata si cea a camerunului in spate, si-au adus aminte de toate bataile care si le-au luat cand erau mici, de toate lucrurile pe care si le-au dorit si nu le-au avut, si-au imaginat toate umilintele si privatiunile pe care le vor indura in urmatorii 50 de ani si au iesit sa sarbatoreasca. Canucksii si-au luat-o pe carca rau in finala, asa ca baetii si fetile mele au sarbatorit infrangerea.

Si asa cum se intampla cand se intalnesc rednecii, harapii si nepotii lui Winetou si se simt bine, se iau la bataie.

Organizatorii s-au asteptat la puhoaie de lume, asa ca au adus vreo 50 de toalete ecologice. Era caterinca sa te pisi inauntru si sa-i auzi pe aia deasupra ce vorbesc. Si cred ca era si mai misto sa stai deasupra si sa auzi cum clipoceste cristalin jetului de pisat.

Dupa ce s-a terminat meciul a inceput miscarea de promenada. Nimeni nu stia incotro merge si de ce; important in momentele astea e sa-l urmezi pe ala din fata.

Apoi au inceput sa apara ranitii.

Primele obstacole au fost puse la pamant - toaletele ecologice se pare ca i-au deranjat foarte tare pe baeti; nu stiu daca era cineva inauntru in momentul in care le-au daramat. Dar stiu sigur ca mirosea a pisat in zona. Cre'ca asta i-a enervat si mai tare.

Tristu' asta era atat de beat incat s-a chinuit 10 minute sa se catere pe toaleta aia daramata. Dupa 2 minute a cazut in cap.

Tanarul anarhist, viitor detonator de centura neagra plina cu basini, a simtit ca tre'sa-si exprime revolta fata de copii si de fotbal, asa ca a proptit si el, cum a putut, un gard intr-o vitrina.

Politatii s-au simtit ignorati asa ca au aparut brusc in peisaj. Au impartit iute cateva autografe pe spatele unor tineri neatenti de atata revolta. Eu m-am bucurat ca n-am nasul mare, ca la cum a vajait un pulan prin fata mea, acum puteam sa fac poze cu copiii pe post de Roland MacDonald.

Si cam astia eram noi - un arabete care-si injura camila in limba lui, un nativ nemultumit ca politia nu poarta pene de vultur, ca sa stie si el ce grade au politistii, niste taranusi de prin suburbii si multi curiosi. Si io.

Jocul se desfasura asa - baetii aruncau cu tot ce prindeau in politisti, politistii se retrageau vreo 10 metri. P-orma seful politistilor simtea un moment in care baetii oboseau putin si incepea sa urle. Atunci politistii strangeau randurile si porneau, tropaind, inainte, iar baetii se speriau si se tirau in apoi in valuri. Pare simplu, dar astfel se pune o presiune ingrozitoarea pe randurile din spate, pentru ca doar baetii din primele randuri stiu ce se intampla. Cei mai din spate doar vad ca toti se retrag si incep si ei sa impinga. Aici politistii au actionat extraordinar, pentru ca nu inaintau mai mult de 20 de metri. Altfel, cred ca s-ar fi calcat in picioare toti aia din spate. Ca sa ne intelegem - vorbim de cateva mii de oameni masati pe o strada de 20 metri latime.

La inceput, am avut impresia ca toata tarasenia se petrece unde ma aflam eu, pe Georgia St. Apoi am vazut fum inspre Granville, iar unii baeti m-au anuntat, excitati pana in parul din nas, ca tot Downtown-ul e-n riot.

Pana la un moment dat m-am gandit ca baetii sunt anarhisti si ca au boala pe banci si pe magazinele mari. Dar nu, ei doar voiau sa se simta bine fara sa o ia la laba. Asa ca spargeau orice geam.

Avantajul de a avea prietena - poti s-o pui sa-ti filmeze eroismele, sa se bucure si tac-to ca n-a crescut un molau in casa.

Dupa vreo ora de tavaleli au eliberat toata zona din fata Bibliotecii.

Ca sa mai scape de mirosul de pisat, bere si iarba politistii au imprastiat niste gaze lacrimogene. Am stat vreo 5 minute cu capul sub tricou; nu mai puteam sa deschid ochii; cre'ca umpleam o sticla de juma' de kil cat am plans.

Cand nu au mai avut proiectile pentru vitrine au trecut la masini.

Sa arda, da-le-n cacat, ca avem bicle.

Nu putea sa lipseasca Lady CaCa din peisaj.

Presupun ca baietii astia nu au vazut episodul din Myth Busters in care s-a demonstrat ca masinile incendiate nu explodeaza decat in filme. Acum s-au lamurit. Dar, sa fie siguri, inainte de a le da foc le-au spart geamurile, desumflat rotile, rupt oglinzile, indoit tabla. Tot nimic.

Un alt harap care incearca sa desluseasca subtilitatile tehnicii moderne - faruri, geamuri, oglinzi. Tot mai simplu-i la camila - pui o sfoara drept capastru si aia e.

Orice balena stie ca nu poa'sa dea bine in poza decat cu o masina arzand in spate.

Master Eddy e multumit. Discipolii nu s-au ratacit in valurile vietii.

Din nou, inteleg sau mai bine zis as incerca sa inteleg de ce ai sparge vitrina unei mari corporatii sau o masina de 70.000 dolari. Da' ce-ai, frate, cu cazatura aia din 1982 toamna? In momentul ala mi-am dat seama ca si eu am venit cu masina in Downtown. M-am tirat urgent catre locul unde o parcasem, ca inca mai am nevoie de ea.

Dar n-am putut sa nu admir cat de bine facute sunt Hummer-urile. S-au chinuit vreo 5 baieti 10 minute sa sparga macar un geam si nimic. Ba un dobitoc a facut o figura celebra - lovitura de sus cu par de fier in geam si ricoseu par de fier frept in frunte; curge mult sange dintr-un cap de taran excitat. Ma asteptam ca tot sangele sa fie in coae.

Hummer a fost o masina populara aseara. Doar eu am vazut 3 arzand. Dar au murit demn - cu rotile pe asfalt; n-au reusit sa rastoarne nici macar una.

A doua zi dimineata am luat-o la picior prin Downtown sa vad distrugerile. Si atunci mi-am dat seama in ce minciuna traim. Totul era curat. Geamurile schimbate. Nicio carcasa de masina arsa. E o conspiratie mondiala!
Serios, parca era un film prost, comunist - voluntarii tropaiau peste tot cu manusi de cauciuc si pungi de plastic. Strangeau cioburi, chistoace de tigari, toate mizeriile mai mici de 5 cm. Alea mai mari le stransesera deja azi noapte firmele de curatenie.

Multe firme isi comandasera de la primele ore ale diminetii geamuri, asa ca la 11 deja le inlocuiau pe cele sparte.

Iar la Sears n-au mai pus geamuri - au montat niste panouri de lemn. Nu stiu daca ideea cu mesajele a fost a oficialitatilor, mai degraba cred c-a fost ceva spontan.

La ora 1 totul arata perfect in centru. Daca nu as fi fost aseara aici sa vad tot circul, n-as fi crezut ca s-a intamplat ditamai revolutia.

Am zis voluntari, da?

Aici a ars o masina. Locul e inchis, restul parcarii e functional. Carcasa e demult la fiare vechi.

Urme de Hummer.

Au schimbat pana si geamurile de la reclame. Nu credeam ca exista atata sticla in orasul asta cat sa inlocuiasca toate geamurile si vitrinele sparte.

Erau atat de multi voluntari incat nu mai aveau loc pe strada si se bateau pe chistoace de tigare. Astia au fost mai jmecheri - au inceput sa culeaga din parcare, ca nu era asa aglomerat.

La ora 11, cand am ajuns eu in centru nicio strada nu era inchisa circulatiei.

In mai putin de 24 de ore am trait doua momente importante. Revolutionarii si voluntarii. Nu stiu de care sa-mi fie frica si pe care sa-i admir. Sa-ti bagi pula, e greu fara tigani...

420

2011-04-25T17:31:00.000-07:00

Sa ma scuzati ca nu am mai scris in ultima vreme, da' m-am nimerit prin centru la o manifestare tinereasca si m-am oprit sa trag niste poze. Am crezut ca-i un concert, ceva, dar apoi am vazut primul specimen cu jointu'n gura si m-am gandit ca are tupeu; la al doilea am considerat ca e o coincidenta, da' p-orma am vazut un mare banner pe spatele scenei cu un baiet cu un mare joint infipt in bot (din ce am inteles, un pasnic cultivator de plante canadian care a incercat sa isi extinda piata si in State, iar americanii aia grasi si fara simtul umorului n-au gasit altceva mai bun decat sa-l puna la racoare, alaturi de violatori, talhari si alti traficanti). Pana la urma m-am prins ca o data pe an politia se face ca nu vede cum se strang cateva mii de baeti si fete bucurosi sa traga una mica impreuna. (Sunt inca putin ametit, ca altfel v-as da mai multe amanunte despre evenimentul asta. Dar le gasiti voi singuri pe Google - 420.)
Imbatat de atata libertate livrata la liber sub forma de fum si vazand atatia dealeri stransi la un loc, cu kile intregi de iarba pusa la vanzare, radeam cu Titus gandindu-ne ca astia tre' sa scape de marfa pana se termina petrecerea, ca altfel mi ti-i salta politaii in drum spre casa. Apoi am gasit multe alte motive sa radem, parca din ce in ce mai usor; am ras pana si de bila a' de foc de trece pe deasupra de cateva ori pe ora (zi, mah Pasky, ca tu esti doctor in cercetari spatiale si cosmonaut amator).
A, si am facut si niste poze. N-am avut microfonul la mine, asa ca mi-am notat pe un servetel ce ziceau aia acolo. Sper ca nu am incurcat replicile.

"'te dreaq, ce idee am avut sa ne imbracam la fel! Ii rupem p-astia de cap!"

"'bagi pula, nu simt nimic!"

"atunci scoate-i dreaq filtru' ala!"

"mi-a pus mana pe cur, acum imi umbla la microfon, daca se atinge de joint il curentez..."

"'futi in ea de iarba, miroase a cartofi prajiti."

"termin jointu' asta si bat pe cineva. doar sa nu mai aud ca varzarii sunt pasnici."

"'te-n gura, iar ai luat eprubeta in loc de bong!"

"ma confundati, domnule politist, nu am parcat eu pe locul de handicapat."

"sa va dau la bot de muisti care nu stiti sa apreciati arta ironiei! nu, bah pula, pe tata nu-l cheama gandalf si mama nu e zz top!"

"n-am mai avut prieten de la 9 ani si m-am gandit ca daca-mi iau umbrela asta prapadita si mustata ironica ma combin cu un hipster."

"sa mor si nu-mi dau seama daca e cool aici sau nu..."

"mmm... tastes like chicken..."

"nu va suparati, caut anii 80."

"bah, ala e tata?"

"e mama, proasto!"

"undelemn de la bunicu'"

"daca va mai impingeti chem politia!"

ion, din breasla dealerilor.

"daca-mi mai faci vreo poza, iti iau obiectivul si-l fumez."

"da-te-mpula mea, am depasit deja ebitda-ul pe trimestrul 3."

"de unde mortii ma-tii sa gasesc apa aici? m-am pisat in ea!"

"caut hipster tanar, atletic, cu mustata ironica. ofer bonus."

"te-au pacalit, proasto, ti-a dat frunze de ceai!"

"daaaa, am fost la petrecere aseara, a fost atat de tareee! dupa juma' de ora mi s-a rupt filmu', da' a fost sooooooooo cool!!!"

"nu, nu sunt politist sub acoperire. ce, n-ai mai vazut joint electronic?"

"ma simt atat de singur, ironic si nesigur! ma intreb dac-o merge ceva cu baietelul ala cu umbrela si mustata..."

indianul talpa-iute cum te prinde cum nu te iarta

2011-02-17T11:43:00.000-08:00

in copilarie, pe cand adormeam in fiecare seara citind pana mi se inchideau ochii karl may, eram de partea indienilor si total impotriva fetelor-palide care le luau cu japca terenurile, femeile si wampum-urile. atat de mult simpatizam cu a lor cauza, incat consideram ca fac parte deja din familie. asa ca am fost luat prin surprindere azi-dimineata cand un indian era sa-mi ia scalpul.
se intampla pe la 7 jumate, cand ma duceam la starbucks, la doua strazi distanta, sa-mi ling cafeaua. era inca intuneric, ploua marunt (da, bah, ploua la vancouver, sa'm bag pula), asa ca imi trasesem gulerul hainei peste urechi si mergeam agale, sprijinindu-ma intr-o tigare d-aia de 11 dolari pachetul. si cum traversez o strada (una mica, cu 2 benzi) fara sa ma uit stanga-dreapta (paranteza: aici nu se traverseaza doar pe trecere de pietoni, se traverseaza si la orice intersectie, chiar daca nu e trecere; si nu, nu masinile au prioritate, ci pietonii), ceva imi atrage privirea spre stanga; cum intorc capul, intepenesc cu fumu-n dinti - o ditamai matahala de fier venea drept spre mine. am avut timp sa vad ca avea farurile stinse, lumina din cabina aprinsa, pe ea scria ups delivery, iar soferul cauta ceva pe scaunul din dreapta. pe cand imi alegeam un loc mai moale pe capota ca sa-mi sprijin capul, soferul tresare, salta capul, ma vede si se arunca pe frana. buna frana, ca era deja la vreo 2 metri de mine cand se intampla asta. asa ca a reusit sa opreasca magaoaia exact cand mai erau vreo 30-40 cm intre ochii mei si stergatoarele lui. nu stiu cat am stat acolo, dar m-am trezit foarte nervos.
'ba, esti nebun? vrei sa te sui pe mine?'
'sawry, mahan, reaely sawry.'
ma uit la el - cam masliniu la fata, nas coroiat, par lung, lins si negru, privire indiferenta si, dupa cum statea pe scaun, vreun metru jumate inaltime. 'sa-mi bag pula, zic, asta e nepotu' lu' winetou'. sa nu ma pun cu el, ma gandesc, ca indienii au drepturi mai egale decat ale altora pe aici.
am mai avut sange-n instalatie sa ma trag pe trotuar, unde am mai zabovit un timp pana mi-a mai trecut tremuratul, apoi m-am intins la drum, gandindu-ma unde i-ar sta tipului mai bine cu pana de vultur infipta.
am ajuns la starbucks fara alte peripetii, mi-am luat cafeaua si-am avut timp toata ziua sa ma gandesc ca indianu' talpa iute era sa reuseasca ce n-au reusit cocalarii cu bemveu din ferentari. si nici macar nu stiu ce pula mea de marca de masina era aia.

chris

2010-12-01T15:35:00.000-08:00

Chris sta la etajul 3 cu nevasta-sa si are un atelier de facut chitare electrice. Baga la iarba ca cerbul primavara, de se plang toti vecinii de mirosul care vine de la el cand deschide usa sau geamurile. In dormitor si-a amenajat atelierul, iar deasupra patul - apartmentele sunt foarte inalte aici, 3-4 metri, asa ca deasupra cubului ala care tine loc de dormitor omul si-a pus o saltea si niste noptiere.
Intr-o zi vine la mine si zice 'Coae, am o problema - stii ca noi dormim la inaltime. Si azi noapte nevasta-mea a cazut din pat.' 'Frate, cum asa, e in regula, a patit ceva?'. 'Prietene, e bine, si-a spart capul si s-a taiat putin la ureche, dar nu asta e problema. Faza e ca a cazut cu capul pe manerul de la cuptor si l-a rupt. Ce facem?'. Io ma gandema deja ca ne da in judecata. 'Cum adica, ce facem?'. 'Pai ce facem, ma pui sa platesc manerul ala?'. 'Du-te, ma-n pula mea, cu manerul tau, ca e 12 dolari, ma pis pe el. Nevasta-ta e bine?'. 'E bine, s-a dus la munca, daca era ceva se ducea la spital; stie ea, ca e fata mare'.

Acu' vreo saptamana stateam in birou si modificam niste contracte, cand bum, bum in usa. 'Just a minute', deschid - Chris.
'Ce faci', zice.
'O frec. Cu ce te ajut', zic.
'Am venit sa platesc chiria.'
'Ce chirie, nebunule, ca mai sunt 10 zile?'
'A, da?', zice si se tranteste pe un scaun.
'...'
'Ce mi-as dori sa ploua...', ofteaza.
Ma uit pe geam - afara toarna cu galeata. Ma uit la el - ochii rosii ca la elefanti.
'Ai consumat substante interzise in aceasta cladire?', zic.
'OOOO, daaaaa, cea mai tare, minunata, patrunzatoare, catifelata iarba care a crescut vreodata pe pamant si al carei fum a ajuns in plamanii mei.'
'Ba, n-ai voie sa fumezi in cladirea asta, stii, nu?'
'Ma doare-n pula, fumez la mine-n casa.'
'O pula la tine, e la mine in casa.'
'Si ce-o sa faci, o sa chemi politia ca mai bag si eu una mica din cand in cand.'
'Frate, nu chem nicio politie, da' se plang vechinii.'
'Ii iubesc pe vecinii mei.'
Nu tineam neaparat sa-l anunt ca reciproca nu e valabila, asa ca mi-am bagat nasul iar in dosarele mele. Dupa vreo 10 minute era tot acolo si se uita pe geam. 'Hi', ii zic. Tresare si zice 'Oh, hi. Ce foame mi-e! N-ai si tu ceva de mancare?'.
'N-am, dar iti aduc niste biscuiti, daca vrei.'
'Biscuiti...hmmm...'
'Sau poti sa-ti comanzi o pizza.'
'Sa-mi bag pula, esti cel mai destept om pe care l-am intalnit in ultimele 3 zile!'.
Ii caut pe internet o pizzerie cu delivery in apropiere si-i zic numarul. Formeaza si ramane cu telefonul la ureche. Eu o auzeam pe aia cum vorbeste in receptor, el nu zicea nimic. Se uita la pantofi. 'Vorbeste, ba!', zic. 'Aaaaaaaah! Hello, ce mai faci?'
'...'
'Cu ce pot sa te ajut?', zice el.
'...'
'Nu te-am sunat eu, cine esti?'.
'Ba, ai sunat dupa pizza, esti nebun?', zic.
'Aaaaa, pizza, hello, ce mai faci?'.
'...'
'Da, mi-e o foame, vreau doo pizza'.
'Ba, nu-ti lua doua, ca e prea mult', zic.
'Prietenul meu nu vrea, vreau doar una atunci.'
'...'
'Care e cea mai buna?'
'...'
'D-aia vreau.'
'...'
'Ce toping? Vreau cu anchovies! Si inca ceva...'
'...'
'Ceva special...'
'...'
'Da, sun dried tomatoes! Sunt proaspete? Hahahahahahaha!'

ce porcarie

2010-11-03T18:08:00.000-07:00

intru si eu pe gsp-ul pulii sa vad cata carne si-a luat in varza clujul de la bayern si ce vad - starea vremii cu adrian paunescu - cica o sa-i ploua in gura in curand. lasand la o parte faptul ca m-am enervat ingrozitor cand i-am vazut fata aia buhaita, n-am inteles de ce trebuie alde tolontan si ionaitoaia sa mi ti-l planga pe umflat pe prima pagina, prietene. inteleg ca gspeu' tre'sa bage poze cu pisde goale si cu jiji ca sa intretina audienta, dar mie, ca microbist bolnav mi se pare aiurea rau sa intru pe un site de sport si in loc sa vad un porc care plange (muresane, f'te-n fata aia puhava) sa vad un porc care da coltu'.
si ce comentarii la articolele astora - care mai de care sa mi ti-l planga pe marele poiet, ganditor, politician; sute de admiratori plini de urari de bine si de osanale. de unde pula mea au venit, frate, astia? par oameni batrani, chiar au uitat ce poezii dedica grohaitorul ceausestilor? ce limbi umede isi strecura printre bucile lu' nea nicu? ce chiolhane si dezmat organizat iesea dupa cenacluri? cum sta nevasta-sa picior peste picior si se uita la televizor, la stirile de la ora 5, sa vada cum se mai moare in accidente auto? ba, ce pula mea, poate confund eu personajul sau poate m-am tampit, astia chiar fac toti misto de mine?
e cam devreme, dar tuturor alora care-l plang pe mistret le doresc sa aibe pe masa, de craciun, cate o pulpa frageda de porc. nu limba, ca aia pute a cacat.

oamenii nu m-au uitat

2010-10-09T21:56:00.000-07:00

uite discutie pe e-mail cu un idiot de la o casa de discuri care-mi trimite la 2-3 zile tot felul de stiri cu tot felul de avortati care vomita la microfon si pe care omu' vrea sa-i faca vedete:
eu: 'prietene, nu mai lucrez in bransa, te rog frumos, nu-mi mai trimite e-mailuri.'
niciun raspuns.
eu: 'ba, n-auzi, nu-mi mai trimite, ca nu ma-ntereseaza ce fac aia acolo.'
niciun raspuns.
eu: 'te-m-pula mea cu e-mailurile tale de cacat si cu artistii tai de pisat, sper ca iti bagi e-mailurile alea prin cur inainte sa mi le trimiti.'
el: 'dar ce frumos stii sa vorbesti.'
eu: 'macar eu vorbesc; te-am rugat sa ma scutesti de bazaconiile alea.'
el: 'credeam ca, de pe pozitia ta, vrei sa fii informat cu ce se intampla.'
eu: 'n-auzi ca nu mai lucrez?'
el: 'dar poate iti va folosi pe viitor.'
eu: 'ba, pacoste, sunt de atata timp plecat in canada ca nici nu mai stiu cine pula mea esti!'
el: 'da? de cat timp ai plecat?'
eu: 'de o saptamana.'
mori!

hai, ca iar era sa-i batem pe francezi...

2010-10-09T17:27:00.000-07:00

nu ca mi-a parut rau ca iar ne-am luat puleancur, ca doar stiti ca-i iubesc mult pe lucestii astia. si m-am bucurat cu atat mai tare cu cat primul gol a fost din ofsaid si pe finalul meciului si al doilea in prelungiri. singurul lucru de care-mi pare rau e ca nu ne-am luat vreo 5, sa-l vad pe tigan gri la fata si pe tac-so cu spume-n gura.
de cand cu aerul asta curat, in canada, mi s-au ascutit simturile in asa fel incat acum pot sa vad in viitor. asa ca m-am uitat acum vreo 10 minute si uite ce am vazut ca va declara marele antrenor miercea lucescu: 'dom'le, io v-am spus ca io si cu fi-mio suntem atat de buni incat toti sunt contra noastra - arbitrii, spectatorii, steaua, mingea, iarba, ecologistii, steaua, george dabliu bush, armata chineza, steaua, steaua, politistii si jucatorii. pai pe noi ne fura toti, chiar si ospatarii elvetieni! si nu mai veniti cu d-astea, gen barcelona, manchester, milan! pai voi stiti ce buget au aia? 200 milioane pe an!!! si stiti ce buget am eu? 199 milioane pe an!!! cum sa te lupti cu asa ceva??? nu suntem lasati sa ne facem meseria, ne simtitm amenintati, tradati, urmariti si furati. ultima conspiratie impotriva noastra e povestea asta cu incalzirea globala; asta a fost lansata ca fanii mei si ai lu' fi-mio sa nu se mai uite la meciurile noastre, ca sa nu mai consume curent, astfel ca la meciurile noastre se uita doar dujmanii nostri si d-aia toata lumea zice ca echipele noastre joaca cel mai plictisitor fotbal de cand se joaca cu minge rotunda. de fapt, nu-i adevarat ca noua ne place sa jucam cu 10 fundasi si un portar - drept dovada, va pot arata cererea pe care am trimis-o la fifa, uefa, nasu si nasa, conform careia cerem modificarea regulamentului astfel ca, din cei 11 jucatori ai unei echipe, macar 3 sa fie portari. si ca sa revenim la meciul cu franta - ce ma tot fteti cu sansele minuscule ale romaniei de a se califica; voi chiar nu vedeti cum sufera bietul fi-mio? nu mai incercati atata se ne invatati pe noi cum se antreneaza, ca nu s-a nascut inca ala care sa ne dea lectii;nu uitati ca eu am revolutionat fotbalul - am desfiintat gheata de aur!'
hai la mai mare!

mi-am luat un sut in cur de m-am dat cu capul de tavan

2010-10-04T14:39:00.000-07:00

n-am mai bagat nimic p-aici pentru ca lucrurile s-au miscat repede in jurul meu, iar eu o data cu ele si n-am mai avut timp decat de ce e strict legat de contul din banca. totul a iesit bine pe final, de la inceputul lui octombrie sunt building manager, tony s-a pensionat iar eu am preluat de la el tot - relatii cu chiriasii, inchirierea apartamentelor, acte, blabla. a fost un soc pentru mine atunci cand am aflat ca mosul pleaca si ca eu sunt pe pole-position pentru postul lui, nu credeam ca o sa fac fata. dar cand am inceput sa-mi bag nasul prin acte si sa preiau clientii mi-am dat seama ca e o chestie pe care o pot duce, chiar elegant, daca ar fi sa citez aprecierea property manager-ului.
si uite cum m-am facut eu, dupa un an de canada, cu un post caldut, un job care-mi place, un apartament cu doua nivele si cu un salariu pe care nu-l asteptam decat dupa vreo 3-4 ani petrecuti aici. partea nasoala e ca in plicul cu anuntul avansarii a venit si un lant gros pe care a trebuit sa mi-l leg de picior. adica sunt cam lipit de glie, nu am libertate de miscare - ma trezesc dimineata, ma spal, mananc, imi iau cafeaua si zac in birou sau prin cladire pana seara, cand ma spal, mananc si ma culc. in timpul asta, mai mult decat sa ma duc s-o iau pe fie-mea de la gradinita nu-mi permit sa lipsesc de aici. s-au dus pe pula si bicicleala si pozaraia.
cladirea e uriasa, 210 apartamente, peste 300 de oameni, fiecare cu cate o pasarica in cap si un telefon in mana. iar eu, la celalalt telefon, incercand sa rezolv. iata cateva exemple (nu mai pun la socoteala chestiile uzuale gen tevi sparte, frigidere stricate, becuri arse, usi intepenite etc): A e deranjat ca vecinul de deasupra face baie la 4 dimineata; B e suparat ca frigiderul lui face zgomot cand porneste compresorul; de ce nu e complet silentios???; C simte ca ar avea mai multa lumina in casa daca ar taia cateva crengi din copacul din fata; D e deranjat ca usile secundare de acces in cladire nu sunt decat one way (in-out); E ar vrea acces pe toate etajele, desi nu are niciun prieten in bloc; F innebuneste cand aude aspiratorul pe hol; G si H au probleme cu temperatura de pe hol - pentru unul e prea frig, pentru celalalt prea cald; I si-ar aduce prietena in bloc, dar nu in acelasi apartament, ci in unul alaturat, asa ca ar vrea sa sparga un perete; J nu mai suporta fumul de tigare care vine din apartamentul vecin... mai am cateva pe lista; daca vreti neaparat o lista completa fac un post separat :)
toti astia mi se varsa prin telefon direct in memoria expandata, in curand fezandata. nici duhovnic daca eram nu auzeam atatea probleme. dar nu ma plang, imi place, oamenii sunt politicosi, rabdatori, draguti. pana acum n-am avut niciun meci cu vreunul. cre'ca sociopatul din mine a ramas in romania (iulianco, ai mai vorbit cu australienii aia de la barcelona? ce-o mai face baiatul ala negru care manca crengute de brad? :))))
una peste alta, viata merge inainte, balonul e rotund, pornim cu sanse egale, 2-1 e un scor periculos, 6-6 poarta-n casa, aveti grija acolo si nu-mi mai pastrati locul de parcare :)

ps - am auzit ca a murit mama lui basescu. v-am spus eu ca asta e un nenorocit si ca trebuia suspendat demult. au dreptate aia de la antena 3. mircea badea presedinte!

let's party!!!

2010-09-18T20:17:00.000-07:00

uite cum m-am luat cu vorba si am uitat ca pe 14 s-a facut 1 an de cand suntem aici. hai la multi ani! ... si atat, ca tre' sa ma intorc la petrecere, ma asteapta fetele...

sa spanzuram asistenta!

2010-08-20T23:18:00.000-07:00

ma scuzati pentru intarziere, dar m-am luat cu evenimentele locale si abia acum am aflat mai multe despre incendiul de la giulesti. cand zic 'am aflat' inseamna ca am citit, ca de vazut in primul rand ca n-am unde aici si-n al doilea ca si daca as avea nu m-as uita, pentru ca stiu pe dinafara repertoriul lacrimogen si sadic al reporterului de calamitate si mi-e sila. fac pariu ca s-au varsat pe un ton mieroso-plangacios cele mai macabre detalii. dar detaliile astea le acoperim repede cu strigaturi populare gen 'daca poporul vrea sange noi ii dam sange, iar daca reusim sa-l si stropim, totul e perfect'.
asa ca pe mine m-a interesat pe cine vom vedea atarnand in strang, in piata publica. suspansul nu a fost major, bineinteles ca personajul este o asistenta. una purie, fara chef si vlaga, cu halat fara maneci si papuci scalciati, cu permanent facut acasa sau la vecina, care vine la munca doar sa-si ia salariul si spaga de rigoare, ca altfel ar sta acasa sa se uite la televizor la incendii din alte spitale. si, poate langa ea va mai atarna si un instalator slinos, care a facut si el un ciubuc in timpul liber cu aerul ala conditionat, ca altfel el de meserie repara centrale, ba chiar poate si un doctor/director pentru care pozitia aia e doar de hobby, ca el are ditamai clinica particulara care merge de duduie. cam astia, asadar, vor fi linsati in piata publica. astia sunt cei rai.
si tocmai cand voiam sa atac o punga de seminte si ma gandeam cu care sa incep sa-i trec mortii prin pula - asistenta, instalatorul sau doctorul, am vazut un film pe hotnews. uite asta:

pana aproape de final e neinteresant - toti se uita, chiar daca exista pericolul sa explodeze ceva, nimeni nu face nimic. e misto sa fii martor, nimic deosebit in asta. dar de la minutul 1'20" incepe actiunea. intra in scena eroii. n-au cai, sabie si nici pula sculata. dar au sirena pe masina, casti pe cap si beneficiaza de admiratia tuturor. sunt ei, fratii nostri mai mari, pompierii. astia, din filmul nostru se vede de pe ei ca sunt veterani - sunt calmi. se uita atent, analizeaza situatia, mai schimba 2-3 vorbe cu asistenta. apoi unul incearca usa usor, sa nu indoaie clanta. celalalt sta cu spatele la el, poate se gandeste daca si-a lasat mobilul in masina. n-au nici furtune, nici topoare, nici stingatoare. in schimb au sentimentul ca orice ar face acolo, la iesire ii va astepta o haita de reporteri care-i va face din eroi super eroi. iar familiile lor, care butoneaza canalele de stiri, vor lacrima pe fata de masa din sufragerie cand le vor vedea la televizor ochii inrositi de caldura si obrajii innegriti de fum.
asta mi-a adus aminte de ziua in care a ars acoperisul casei vecine. pentru cei ce nu-si mai aduc aminte - intr-o dimineata am auzit pe strada niste urlete 'foc! foc!'. de obicei ii las sa arda, dar nu stiu ce m-a facut sa ies afara. unde mi s-a facut rau - acoperisul casei lipita de a mea ardea. am sunat la pompieri, am scos ce aveam mai important in casa - copilul, anca, mac-urile, aparatele foto si actele, le-am bagat pe toate in masina, am parcat masina in capatul strazii si m-am intors sa ma uit cum imi arde casa, nervos ca nu aveam macar niste seminte la mine. si nici televiziunea nu aparuse.
si ma uitam si eu in sus, ca prostul, cum flacara se apropia de casa mea, cand in capul strazii - nino nino - o masina rosie. zic 'gata, am scapat, au venit baietii'. ba nene, deci cat au tras de ei sa se dea jos din masina, pana au desurubat furtunele alea, pana si-au pus castile, pana au stabilit echipele... nu-mi venea sa cred ce vedeam... melci. apoi, in sfarsit, s-au miscat - au dat drumul la 2 furtune. si stateau pe strada si dadeau cu furtunul in sus. ma duc la unu' cu sapca - 'ma nene, nu vrei sa trimiti pe cineva la mine in pod, sa dea de acolo cu furtunul, ca are acoperire mai mare de acolo?'. se uita la mine de sus si zice 'dom'le, ne lasi si pe noi sa ne facem treaba? ca n-o fi primul incendiu.' 'pai, n-o fi pentru voi, da' pentru mine e.'
intr-un final au reusit sa stinga focul pana sa treaca si la mine, asa ca n-am avut de ce sa ma plang. poate doar pentru balta de flegme pe care mi-au lasat-o pe trotuar, in fata portii, unde au mai stat la taclale si tigari vreo 2 ore, sa fie siguri ca nu mai arde nimic.

bell e noul orange

2010-08-18T21:57:00.000-07:00

dupa toate problemele pe care le-am avut cu baetii si fetile de la orange ma gandeam ca am scapat. dimpula. i-am gasit pe fratii lor mai mari, lucreaza la bell canada. astora ar trebui sa le platesc eu 85 de dolari pe luna pentru vreo 300 de minute, internet, plus alte cateva options, pentru telefonul meu si al ancai. de fapt, pentru faptul ca imi folosesc telefonul si la munca, factura ajunge deseori la 200 dolari pe luna.
asa ca m-am hotarat sa mai negociez niste chestii si am sunat la customer service. unde am stat pe linie, ascultand o melodie cretina vreo douaj'de minute; in momentul in care mi-am dat seama ca o sa rup telefonul in doua am inchis, am fumat repede 2 tigari sa ma linistesc si am fredonat lambada sa-mi iasa melodia ailalta din cap.
a doua zi am sunat din nou. n-am rezistat pe linie decat vreo 10 minute. a treia zi m-am desteptat si n-am mai cerut la customer service, ci la cancellation. unde, minune, in douaj'de secunde m-a preluat o fata. care, dupa ce i-am zis la ce vreau sa renunt si ce vreau sa adaug la abonament m-a scos dator cu inca 40 de dolari pe langa aia 85. si sa ne intelegem - am scos chestii mai multe si mai importante decat cele pe care le-am adaugat. dupa 35 de minute de targuieli, timp in care am pus-o sa scrie toate optiunile la care renunt, iar alaturi optiunile pe care mi le doresc, ca sa-si dea seama ca e ceva gresit la calcule, m-a rezolvat. nu chiar in banii pe care mi-i propusesem, dar ceva mai realist, oricum.
desi nu m-a scos din 'sir' si nu a ridicat o singura data vocea la mine, imi venea sa ma abonez, desi m-ar fi costat cam 1000 dolari, la optiunea prin care poti sa bagi mana prin telefonul tau si sa o scoti prin cel al interlocutorului pentru a-l strange de gat.
poate ca e ceva personal, poate ca nu vibrez eu pe aceeasi frecventa cu ridicatorii-de-receptoare-si-raspunzatorii-la-intrebari-angajati-ai-diverselor-companii-de-telefonie-din-lume (rrriadctl), dar, desi in toata perioada vietii mele in care am folosit telefon mobil nu am avut de-a face decat cu doo companii - orange si bell, pe unii mi-a venit sa-i strang de gat si pe altii sa lebagplangat. nu ma intrebati, ca nu stiu al cui e avantajul.

sa ne linistim

2010-08-12T22:47:00.000-07:00

dragii mei prieteni care sunteti si fani madalina manole, stati linistiti - nu a fost ucisa, nici violata, nici transata, nici mancata de chupacabra, precum elodia. s-a sinucis, frate! ce usurare! asa am citit eu pe mediafax:

si puteti sa fiti linistiti si din alt punct de vedere - n-a halit decat furadan d-ala. nu junk food, nu vreo butelie de tuica. totul e bine cand se termina cu bine.

nu a fost nevoie decat de 7 mesteri mari, fara calfe sau zidari, care sa constate asta. si-au pus baietii halatele alea albe pe ei, manusile de cauciuc, becurile in frunte si dupa ce au scormonit ce au avut de scormonit fac pariu ca au golit si niste alcool etilic emancipat ca sa prinda curaj sa iasa cu aceasta concluzie in fata fanilor adunati ciopor in fata televizoarelor, sorbindu-i vorbele de pe buze viitorului presedinte dan diaconescu.

asa ca, promit, la anu', cand ma intorc in tara aia in care m-am nascut si al carei nume nu-l pronunt acum in semn de protest fata de arestarea lui diaconescu, voi organiza o petrecere la niti (phoaaaa, ce-as mai hali acum o quesadilla) in memoriam, petrecere la care vom canta cantecele marii artiste (tre' sa ma documentez inainte; are cineva idee unde se gaseste discografia completa?), vom proiecta videoclipurile (daca nu gasim, bagam din emisiune de la teo), iar eu personal ma angajez sa o ard la propriu cu parul de foc.

ps - sunt dispus sa organizez un pariu scurt: care-i urmatoarea care pica? deci s-au dus asa - laura stoica si fata asta cu par. lista (incompleta, astept propuneri): angela similea, mirabela dauer, silvia dumitrescu. daca vreti, putem sa-l bagam in aceeasi categorie si pe mihai constantinescu, e la fel de enervant.

sa nu uitam de ce am plecat

2010-08-10T23:55:00.000-07:00

pentru ca-l simt pe pasky foarte activ prin zona uite niste poze pe care le stie foarte bine:

'proasta am fost c-am plecat din obor...'

'ce fata are mosu' asta'

'te-n gura, tanto, tu si demie moore...'

'daca vine vasile acum si vede ca am schimbat iar locu' cu marci iar ma umfla p-o parte'

'mamamama, ce succes au fetele astea la mine!'

'hai, sa-mi bag pula, asta-i pascu!'

'alo?'

'tu-va-n gura cu etno-botanicele voastre...'

'ia, ba baeti, care ghiceste pa care l-a lovit trenul si pa care viata?'

'fa, fire-ai a dreacu', ti-am zis sa iei punga aia de seminte la tine, acu' stau si rod ca vaca la balonu' asta!'

'auzi, leano, mai da si mie 1 leu de-o bere, da' daca te intreaba nepotu-miu sa-i zici ca am baut doar patru'

'hai sa mai tragem de berea asta vreo juma de ora, poate agatam si noi ceva, ca m-am saturat s-o violez pe tzatza floarea'

dupa 2 ore - 'hai, frate, iar la aia?'

'domnule, aveti incredere, sunt absolut convinsa de asta - numerele castigatoare de saptamana viitoare sunt 34, 22, 5, 14, 44 si 23'

'hai, frate, ca andone e dinamovist suta-n mie, ce daca a antrenat la alte 17 echipe din romania?'

'uite, fata, ca au bagat astia cratite cu cristale swarovski pa ele'

'deci, prietene, asta a fost rea de tot. cred ca mi-am rupt si chilotii. stalpul ala era indoit cand am venit?'

'care mama, studio martin?'

'deci mai bem'm pula mea cate doi litri da cola fiecare, fumam cate un pachet da kent si p-orma mergem la scoala si ma filmati cand o bat pa proasta aia de fizica si punem filmu' la iutub'

'zi, fei, imi sta bine pa pozitia asta?'

'deci cum pula mea am facut... am stat asa putin, m-am gandit... phoaaa, unde-o fi buda?'

'taicuta, ce plictisealaaaa! se duce dreacu' pamantu' asta, unde or fi inundatiile de altadata?'

'deci cand nu se uita ii iau un covor, mi-l pun in cap si zic ca-i batic, iar altul il bag in san si zic ca am silicoane'

'n-avem, taicutule, aifon patru, da' mai treci matele saptamana viitoare p-aici, ca se intoarce gineri-miu din magazin de la oringi'

'degi, daga jtiam ga sunteti asa gateriga, voi, rumunii, nu ne mai dugeam sa vim zglavi la ameriganii aia brosti, veneam diregt la guza voda'

'ia vezi, fah, cum merge stevia pa nashdac! ha aha aha'

'iar nu mai ai hartie igienica? 'te dreacu' si ia un stiulete? nici d-astia nu mai sunt??? bine, ia asta, dar sa nu mai vii la mine!'

'cine mortii ma-sii a mai vazut spartani rupti pe la spate de haiduci?'

'phoaaaa, uite cat de departe au pus muistii astia budele! mai bine ma pis pe copacu' asta si dupa ce creste o sa am umbra mai multa...'

'tre' sa fac ceva, nu se mai poate! arat prea bine!'

'deci, data viitoare cand la mai vad pe nesimtitele astea pe aici, pun pulanu' pe ele, le bag inauntru si zic ca au intrat prin efractie, iar eu a trebuit sa ma apar, asa ca le-am violat. pe rand'

'fir-ar... iar mi-a intrat o pruna intre masele!'

'bai gheiule, lasa dreacu' joaca cu copilu' si produ niste tigari, ca nu mai am seminte'

'fata, data viitoare cand mai port tanga, imi iau si o pereche de chiloti pe dedesubt'

'fratiuuuare, ce candeste in magazinul asta a pesteeee! ce cacat ma mananca aici...?'

ma simt ca-n filmele americane

2010-08-08T19:17:00.000-07:00

fane, cand a ajuns la toronto, acum vreo juma' de an, si-a pus status pe mess 'ma simt ca-n filmele americane'. m-a amuzat faza, dar apoi mi-am amintit de prima senzatie pe care am avut-o cand am ajuns in vancouver; a fost ceva asemanator.
si, ca sa fie treaba clara, zilele trecute imi pierdeam timpul in spatele cladirii unde muncesc si locuiesc, c-o tigare-n mana. undeva, la etajul 2, chiar deasupra mea, se uitau unii la un film. sonorul dat tare, auzeam tot ce-si ziceau aia acolo. chiar ma intrebam ce sistem de sunet or avea, ma gandeam la un 5.1 suparat, ca vocile se auzeau din diferite parti ale camerei. m-am gandit ca era un film de kkt, in care se certau unu' cu una de vreo 3 minute - el era fuckin' bastard, ea stupid cow. apoi el era human error si ea fuckin' whore. pana cand el a devenit 'three inch cock', apoi s-a auzit 'slap!' (am presupus ca a fost o caraba) si un urlet. dupa ce am auzit usa trantindu-se ma asteptam sa aud un zgomot de masina sau macar o muzica apasatoare, dar nimic. ma gandeam 'ce kkt de film e asta?'.
am aruncat tigarea si m-am pregatit sa ma intorc acasa, cand pe usa a iesit val-vartej una cu parul ridicat de juma de metru'n cap, tatuaje pe toata partea stanga a corpului, inele pe dreapta, cu un obraz mai rosu decat celalalt. s-a uitat la mine fix 0,4 secunde si s-a tirat catre parcare. apoi, brusc, s-a intors, a ridicat capul catre apartamentul unde crezusem ca se dau filme proaste si a urlat 'don't bother calling me tonight because i'll say yes to the first guy i'll meet'. si s-a dus.
nu stiu ce s-a intamplat mai departe, dar n-am fost eu 'the first guy'; poate nu m-a observat sau poate nu era destul de 'tonight', nu stiu ce sa zic... :D

se intelege asta sau trebuie sa va citesc cu voce tare?

2010-08-07T19:16:00.000-07:00

'hi there, i'm sorin.'
'no worries, man, how are yea?'

'te-n gura, dorule

2010-07-30T18:43:00.000-07:00

anca ma tot fute la cap sa ne intoarcem in tara, cica-i-e dor de tara. ce pula mea e dorul asta si cum se traduce, ca io nu-l inteleg de nicio culoare?! am auzit de 'dor' in cantece populare si manele (nu ale mele, ale altora :)), da' cum se manifesta? adica normal ca mi-e si mie dor de mama si de tata si de sora-mea si de buje (asa, printule, suge burta si fii mandru), da' cum sa-mi fie dor de tara??? inteleg sa-ti fie dor de niste oameni, dar de o tara? sau, hai sa fiu intelegator pana la capat si sa spun ca si mi-e dor de thassos si de amsterdam, ba chiar si de noua zeelanda, desi nu am fost acolo. dar, ba nene, cum pula mea sa-ti fie dor de romania?
pai io cand ma gandesc acolo imi aduc aminte de urmatoarele: tiganii imputiti ~~de pe lipscani si din fata de la magazinul unirii~~ (pardon, de tiganii imputiti pe care-i vezi oriunde ai intoarce capul si oriunde ai fi, uneori chiar si cand esti, noaptea, la tine in pat), jegul de la metrou, blocurile gri cu rufe-n balcoane si manele-n ferestre, masini pe trotuar, praf de nu poti sa simti fumul de tigare, galagie de-ti vine sa-ti lipesti castile de urechi, caldura care te rupe-n cap si frigul ce te-ndoaie-n oase, soselele pe care se aduna toti descreieratii sa faca jaloane printre fraierii aia care merg sub 120 km/h, vanzatoare sclifosite, preturi exorbitante, politie impotenta, hoti care nu se mai multumesc doar cu buzunarele si-ti iau pantalonii cu totul si tot asa. cum durerea mea sa-ti fie dor de chestia asta?
cum sa-ti fie dor de o tara in care toti nespalatii care au ars-o o viata intreaga pe carspotting (ca sinele de tren le-au furat) si care locuiesc de pe vremea lui stefan cel mare in aceeasi coliba din paie, carpacita periodic cu cacat-de-vaca primesc bani de la guvern pentru ca le-a luat apa casa? bani din taxe, frate. bani de la buje, castigati cu sudoarea fruntii (acu' nu ca ar transpira buje prea mult muncind, nu de alta, dar fruntea lui e foarte ingusta; hai, nu mai suge burta, ca te caci pe tine :)). pai pentru ce, frate? de ce sa platesc eu taxe sa le faca avortatilor alora case?
uite o chestie ce mi se pare reprezentativa pentru tara de care le e unora dor:

Am 10.500 de oameni. Adică 3.500 de gospodării. Pensionari sunt 4.500, 2.000 sunt copii, iar din forţa de muncă doar jumătate au de lucru. Restul stau acasă sau muncesc la negru", se entuziasmează primarul Vasilică Neacşu. (de aici)

adica in valea calugareasca pensionarii si copiii sunt mai multi decat aia apti de munca. iar din aia apti de munca doar jumatate muncesc, restu' beau si fac carspotting, asteptand sa vina inundatia si sa le darame casa pentru ca sa le dea guvernul bani si sa-si ia plasma si satelit.
asadar, de oamenii din romania (mare parte, da' maaaaaaare) nu mi-e dor. de locuri? maramures - o falsitate spoita in culori stridente, valea prahovei - axfixiata de trafic si de gunoaie, litoral - ingropat in preturi exorbitante si taranie, delta - sa se duca acolo aia care mai citesc academia catavencu, trasfagarasanul - plin de soferi de raliu... mai e ceva? nu pentru mine.

si ca sa nu mai fie pasky suparat (bravo, ma pascolino!), ca tot am vorbit de valea calugareasca, iata cateva poze de la ultima incursiune a noastra pe acolo (nu, nu am pozat femei goale, nici acolo si nici ever, asa ca nu cereti pe mess).

in strada cu ungurii!

2010-07-22T18:56:00.000-07:00

uite-i pe astia, ca nu se potolesc nici dupa ce am plecat eu din tara! pai, daca vor sa iasa in strada sa iasa. si sa ramana acolo pana ma intorc eu sa le descui usile sa intre inapoi. si de ce se intalnesc la baile tusnad? n-ar fi mai bine la socola?
am o boala pe tokes asta... a trebuit el sa se frece pe cur in '89 ca mi ti-l omoare pe ceasca dupa cateva zile. nu mai avea si el rabdare 2-3-5 ani sa devin si eu major si ca sa fug ilegal din tara si s-o iau de la 0 la douaj'de ani. asa, uite cum am ajuns... tokes e de vina.
si inca o chestie - alo, marnushe, esti acolo? sa mearga borcea, frate, sa mai ia niste baeti unguri, d-astia, mai nelinistiti asa si sa-i puna in tribune in groapa. pai se poa' sa joace adi cristea printu in fata la mai putini oameni decat au stat la spatele lui bote, sau cum o cheama pe fata aia cu care e el acum... :] in rest, tot cu taxiul ala vine la stadion galeria lui dinamo? :)))

pentru toti baetii care le place sa sa imbraca bine

2010-07-01T11:38:00.000-07:00

la vreo 200 km distanta de locul unde mi-am pus cortul e o tara intinsa, pe ai carei locuitori ii injura toata europa, africa si o mare parte a asiei. parerea mea e ca din invidie. ca prea se imbraca bine.

si din nou covrigi pe coada

2010-06-21T20:30:00.000-07:00

v-am mai spus ca sunt dependent de sectiunea de free-uri de pe craiglist. intru aproape zilnic sa vad ce mai doneaza vancuveritii. de cand am venit aici nu am vazut pe nimeni sa ofere gratis 1 milion de dolari sau vreo casoaie in kitsilano, dar sunt unii care renunta la chestii deosebite, pe care poti pune mana; totul e sa fii alert in gandire si rapid in actiune.
iata-l, de exemplu, pe vecinul de langa cambie cu 25th, ce chestii interesante are de maritat:

asadar, daca te tine oul sa o arzi trendy si sa fii vintage, patul asta e un must. saltele chinuite se gasesc, iar de perna si cearceafuri chiar nu mai ai nevoie, ca ar strica ansamblul.

acelasi filantrop de duminica mai are o oferta pentru cei interesati.

sa-mi spuneti voi mie daca stiti pe vreunul mana mai larga si mai sparta decat omul asta.

acum intelegeti de ce nu vreau sa mai plec de aici.

flashback

2010-06-18T19:24:00.000-07:00

zilele trecute am fost intr-un park, in burnaby. liniste, aer curat, relaxare. ne-am plimbat putin si am trecut pe langa o poiana. in mijloc statea un baiet dezbracat pana la brau si batea la niste tobe. nu gen "da' si mie", ci pur si simplu pentru placerea lui.

l-am urmarit un timp; se potrivea perfect cadrului respectiv. dar, brusc, am vazut niste pete in fata ochilor - mi-am inchipuit cum ar arata locul asta in romania sau daca ar veni ceva specimene in vizita pe aici. am incercat sa reproduc grafic imaginea pe care am avut-o-n cap in secunda aia.

si, ca sa vedeti ca nu sunt paranoic, o sa va mai povestesc doua intamplari petrecute recent:

acum cateva zile ma intorceam, in masina, de la home depot; cumparasem niste maruntisuri pentru buildingul in care lucrez. mergeam putin peste limita legala de 50 km/h, pe banda intai. vad in spatele meu o toyota alba, venind tare. pana sa ma dau la o parte (asta e inca o sechela romaneasca, pentru ca aici nu se da nimeni de pe banda, atat timp cat merge cu sau peste viteza legala), masina se protapeste la 3 metri in spatele meu, agresiv. zic "d-asta mi-esti? sugi de la chinezi atunci", si-am ramas acolo. vazand ca nu zbor din fata lui, a tras brusc de volan si m-a depasit pe dreapta. reflexele romanesti m-au facut sa iau piciorul de pe acceleratie si au avut dreptate, ca mi-a sarit in fata, pe banda. l-am lasat sa se duca si l-am ajuns la semafor; m-am oprit in spatele lui. dupa ce s-a facut verde, a dat sa plece, dar nu avea cum, ca o indianca batrana era inca pe trecere, in fata lui. a ambalat motorul, nervos, si am auzit, oroare, cu un accent cocalaresc, cum ii striga aleia "misca, baga-ti-ai pula-n ma-ta de tiganca!". mi-am tras sapca pe ochi, mi-am pus ochelarii de soare si mi-am continuat drumul precaut.

cel de-al doilea incident s-a petrecut la safaway, in north van, weekendul trecut. era dimineata, putini oameni in magazin. si cum ma ocheam eu pe niste etichete de smantana, am auzit din nou, dulcele grai:
'aaaaaaaa, ai dat basina!!!'
'haa ha ha haa'
'phoaaa, f'tu-ti gatu' ma-tii!'
'du-te-mpula mea, ca era pentru chinezi, nu pentru tine'
nu i-am vazut si nici ei pe mine, ca erau pe culoarul paralel, in spatele rafturilor, asa ca am luat ce am apucat de pe raft, am platit si am fugit acasa.
acum stau cu fata la usa de la intrare, in spatele unei baricade construita din canapea, 2 scaune, aragaz si masa. am langa mine 6 cutite de bucatarie care lucesc de cat le-am strans in palme. mi-e cald, ca am inchis geamurile si am batut niste scanduri peste ele, sa nu fiu surprins pe la spate. mi-e si foame, ca nu am mai iesit din casa de o saptamana sa cumpar ceva. ochii-mi pica-n gura... mi-e frica sa dorm... si ma tot gandesc: ce ma fac, ca m-au gasit si aici??? cine m-o fi dat in primire?

daca e ceva, sa stiti ca NU am de gand sa plec in australia sau noua zeelanda...

radacini

2010-06-10T18:34:00.000-07:00

auziti pocnete si scrasnete? simtiti cum prinde mateo radacini in canada? intr-un final a aparut si soarele (sanchi, ploua de rupe de doua saptamani) pe strada din east van unde vi s-a pripasit prietenul.
sa va spun mai intai de zona - downtown east vancouver, la 3 minute de downtown vancouver. e o zona de care toti mi-au zis sa ma feresc; cica infractionalitate ridicata, mizerie, blabla. imi aduc aminte de o replica pe un forum, citita inainte sa plec din tara - era un raspuns la intrebarea 'vin in vancouver; in ce zona sa imi caut casa?'. raspunsul era ceva gen 'oriunde e bine, mai putin in east van'. cand ni s-a spus, la interviu, ca vom lucra intr-o cladire din east van mi s-au muiat picioarele, dar am zis hai, totusi, sa vedem despre ce e vorba. la prima vedere mi s-a parut ok - cladire mare, cu geamuri uriase, lofturi la parter, design modern. asa ca am acceptat cu inima stransa, gandindu-ne cu frica la siguranta copilului. ne-am linistit repede dupa cateva zile. infractionalitatea ridicata in zona se reflecta in faptul ca nu-ti poti lasa bicicleta legata de un stalp, peste noapte, ca s-ar putea sa plangi dupa ea. sau in numarul mare de hoti de gunoaie - homelesi sau oameni cu principii (revin la chestia asta) care nu fac altceva toata ziua decat sa caute prin tomberoanele de gunoi dupa peturi pe care sa la vanda sau dupa cine stie ce goodies aruncate la cos. ca alte infractiuni nu am vazut prin zona. n-am vazut masini sparte, gratii la geamuri, cadavre cu seringi crescute-n vene, cutite sau bate. mai mult, imi place atat de mult zona asta incat chiar mi-as dori o casa aici, mai mult decat in zonele 'bune' ale orasului - partea asta de oras e mai vie, vibreaza, e mai europeana.
capitolul 2 - cladirea. e diferita fata de ce vezi in vancouver, downtown sau periferie. e o cladire pentru artisti, cu un design pe masura. nu sunt apartamente, ci living studios - o imbinare intre locuinta si atelier de creatie. lofturile de la parter sunt extraordinare - sunt incaperi foarte inalte, pe 2 nivele; jos spatiul de lucru, iar sus apartamentul propriu-zis. in curand sper sa ne mutam si noi intr-un loft, cel putin asa ne-au promis.
oamenii - in marea majoritate sunt artisti - pictori, sculptori, graficieni, designeri, dansatori. avem chiar si o starleta in cladire, mi-a zis tony cum o cheama, da' am uitat. apropos de tony - el e seful meu, building manager. e canadian get beget, nascut aici, in vancouver (specie rara, nu prea gasesti asa ceva la tot pasul), dar cu bunici sicilieni. cateodata e simpatic, uneori vorbeste de mi se acreste, altadata e un mos morocanos. explicabil, are 68 de ani. mie nu-mi vine sa cred asta, arata de 55, desi fumeaza 2 pachete pe zi. ce e misto la el e ca nu ma fute la cap din 5 in 5 minute - imi zice 'uite, trebuie sa facem aia, aia si ailalta, te descurci?' si p-orma uita de mine. d-aia am timp cateodata sa mai stau si in timpul programului pe acasa, tolanit, cu o carte in mana (citesc de rup in ultimul timp, mai ales pentru a-mi imbunatati limba).
tony are o poveste interesanta. in anii 80 era multi-milionar. avea vreo 3 case prin vancouver, masini cu 2 usi si avion. dupa care s-a intamplat nush ce cu bursa si cu nevasta-sa. una s-a prabusit, alta l-a parasit, iar tony al meu s-a trezit cu deshtu-n curul propriu. n-a luat-o razna, dar nici bine nu i-a fost. a ars-o building manager prin blocuri micute, ca nu mai avea unde sa stea, pana cand a ajuns aici. tot timpul zice ca vrea sa se retraga, ca nu mai poate rezista stresului, dar eu cred ca n-o sa-l vad plecat mai devreme de 1 an. ceea ce imi convine, ca am multe de invatat de la el, iar in momentul in care isi ia tira sper sa-i scutur basinile din scaunul de piele :).
tony are 2 copii, care - am eu impresia - nu il prea baga in seama si mi-e mila de el pentru asta. baiatul e mare patron de restaurante si ateliere auto (bani facuti de capul lui, ca era copil cand a ramas tony lefter), iar fiica-sa e actrita, o arde pe roluri secundare prin fime. ce e tare e ca a jucat in stargate sg-1 si ca o stiu de acolo. de fosta nevasta nu stiu nimic, dar acum are o tiitoare, o tiganca din india, mai tanara cu vreo treij'da ani decat el.
asta-i seful meu si am avut noroc cu el, ca e baiat bun si ne intelegem, cu toate ciudateniile lui de mosar vancouverit.
unde ramasesem... a, concluzia - e bine la vancouver pentru mateo, scoateti pozele cu el de prin sertare, ca n-o sa-l vedeti prea curand la fata :)

mic, galben si prietenos

2010-05-10T21:09:00.000-07:00

da, este prietenul meu dick ling. dupa prima intalnire, in cadrul careia am pus bazele unei temeinice prietenii, am inceput sa avem grija unul de altul ca doi frati. el se facea ca ii suna telefonul cand ma vedea prin cladire si mergea, pierdut in conversatie, dupa mine; eu ii admiram mersul grabit pe camerele de supraveghere, doar-doar l-oi prinde ca arunca ceva pe jos sau ca fura vreun caine ca sa-l manance.
primul care a marcat a fost, bineinteles, el. nu te pui cu chinezii cand e vorba de tenacitate. tocmai venise unul la mine ca si-a pierdut fob-ul (asta e o telecomanda cu care se deschide usa de intrare in bloc si poarta de la garaj; de asemenea, fob-ul permite accesul cu liftul doar la etajul la care locuiesti). i-am programat unul nou, i l-am dat, i-am luat banu', dar nu aveam chitante si i-am explicat chestia asta. omul nu s-a suparat, a zis ca e ok sa ii dau chitanta peste cateva zile. dar toata discutia a avut loc cu usa deschisa, iar inamicul tragea cu urechea. asa ca, la 5 minute dupa ce a plecat respectivul, m-am trezit nas in nas cu pacostea galbejita. care intra tantos si se posteaza in fata mea cu mainile in buzunare.
- hi, how are you / iar ai venit?
- ...
ma uit la el un timp, se uita si el la mine fara sa zica nimic. ca de obicei, cedez primul si ma intorc la treaba mea - imi caut frane pentru bicicleta pe craiglist, ca alea vechi sunt varza. dupa ce se plictiseste sa ma priveasca in varful capului (eu stateam pe scaun, el in picioare), maraie:
- yoor supo to give risipss for ze money.
- excuse me? / 'te-n gura, cum le stii tu pe toate...
- yoo dant give risip to mista mckenzie.
- yeah, that's right, because i don't have any right now. but in a few days... / pe tine te-as invata sa strigi 'hai steaua' si apoi te-as trimite la meci pe giulesti, atat de mult te iubesc...
- eil make a repor fo ze council fo zat.
- they already know that i don't have any receipts / ia si fa ce vrei, numa' du-te, sa nu te mai vad.
- we'll see zat.
se intoarce pe calcaie si se tireaza.
- have a good day, sir! ia-te de mana cu becali si fugi tare.
bineinteles ca m-a raportat la consiliu, dar madamele de acolo ma plac si au grija de mine, asa ca nici macar nu au comentat ceva pe chestia asta.
a treia intalnire, cea care m-a facut sa iau masuri, a fost tot in parcare. eu, grijuliu cum ma stiti, imi spalam masina. ei da, asta inseamna ca era foarte murdara, pentru ca pe vremea aia lucram si pentru olimpiada, iar depoul era pe niste hartoape pline de noroi si mi-era efectiv rusine de cum arata biata masina. asa ca aruncam niste galeti de apa pe ea, in parcare. abracadabra, ma trezesc cu nea linge pula in spatele meu, pe stilul deja cunoscut - tacere insotita de privire dezaprobatoare. m-a speriat dreaku', mi-a cazut galeata pe picioare.
- aaa... hello. / NU TE MAI DUUUUUUUUUUC!!!
nimic.
- can i help you? / zi-mi ca n-am voie sa spal masina in parcare, te rog eu frumos.
- yoor not allow to...
- yeah, i know i'm not and you'll gonna make a report on me. anything else, sir? / dispari, ca ma duc sa umplu galeata asta cu apa si te fac soldat imperial ca-n razboiul stelelor daca ti-o pun in cap.
- ooh!
- pardon me? deci n-ai ochii asa mici, doar te prefaci!
s-a tirat.
de data asta mi-am luat-o de la cocoanele din consiliu, o data ca se face umezeala in parcare si a doua ca in timpul ala cica aveam altceva de facut.
asa ca mi ti l-am pandit pe capmare cand s-a dus lipa-lipa, in papuci si halat, la piscina. piscina care e in alt complex, tre' sa iesi din cladire si sa traversezi o alee ingusta. am resetat accesul si apoi am pus un 'out of order' pe usa pe care a iesit (sistemul ala de acces in cladire de la usa aia se tot defecteaza si trebuie chemati de fiecare data tehnicienii sa-l deblocheze). asadar, capdepompa nu mai avea acces decat pe la intrarea principala, care nu e departe, dar e o problema daca esti in papuci si halat, pentru ca e pe o strada foarte circulata. mi-am luat o cafea de la starbucks si m-am pus pe asteptat. l-am vazut pe camerele de supraveghere cum iese de la piscina si da cu capul in usa de la bloc. a inceput sa traga de ea si apoi sa arunce priviri disperate in stanga si dreapta. s-a lipt de ziduri si s-a gandit ca e un ninja si ca nu-l vede nimeni pe drum spre intrarea principala.
nu mi-a reprosat nimic, dar din privirea lui mi-am dat seama ca s-a prins cine l-a incuiat p-afara. nu ca m-ar fi durut in pewla de asta, mai ales ca eram si pe picior de plecare, primisem o alta oferta si mai aveam cateva zile de stat acolo.
despartirea a fost dureroasa. m-a durut in pula. cand m-a mai lasat, am printat un sticker, 'professional chinese rectum massage' si i l-am lipt pe capota masinii. el, picioarescurte, nu va avea cum sa vada ce are pe capota lexusului din dotare, dar macar oamenii din autobuze ii vor aprecia sinceritatea.
a doua zi am plecat la noul job. au trecut de atunci 10 zile si nu m-a sunat inca sa-mi multumeasca. dar nu-mi lipseste.

un pas mic pentru omenire, un pas mare pentru mateo

2010-04-22T23:16:00.000-07:00

si uite-l pe mateo cum ti se face assistant manager pe o cladire de 200 apartamente la 5 minute de downtown. a combinat anca un tip, prin metodele-i specifice pe care mateo nu le intelege si nici nu vrea, tip care a dat un telefon si - hop! mateo a mers la interviu. asta ca sa vedeti si voi ca aici e totul cinstit si corect, cu pe pile, ca in romanica - n-a trebuit sa trimita decat vreo 1397 mail-uri cu cv-ul si iata cum a fost chemat la interviu. si stiti ca la interviuri mateo e ca pestele in apa si ca pulampisda, asa ca mai avea putin si mi ti-l golea de bugetul pe 2010 pe bietul manager care a avut tupeul sa se uite-n okii albastri ai subsemnatului. in concluzie, mateo se muta de la 1 mai mai aproape de centru si va dormi, de la luna la luna, pe o saltea din ce in ce mai groasa si mai placut fosnitoare.
o sa revin cu amanunte. dar pana atunci sa va mai povestesc de felul in care am reusit sa intaresc relatiile romano-chineze, undeva la jumatatea drumului: in blocul unde imi desfasor in prezent activitatea locuiesc, bineinteles, oameni. pentru ca suntem in hongcouver, printre acesti oameni sunt, bineinteles, multi chinezi. printre acesti chinezi este unul deosebit, extrem de simpatic si cu un nume si mai simpatic decat el - richard ling. pentru prieteni - dick ling. sa fie la el.
inceputul relatiei de prietenie ce s-a infiripat intre noi se pierde in ceturile fumului de tigare pe care il expiram in parcarea subterana, la cativa metri de semnul omniprezent in freesmokecouver, ala cu o tigare inconjurata de un cerc rosu. eu linisit, stateam, el grabit, mergea. eu tigarea o palmam, el se oprea. eu suflam, el isi tinea respiratia. eu ma faceam ca nu-l vad, el se uita la mine. in tacerea ce ne inconjura nu se auzea decat fumul de tigare care despica aerul. iar, intr-un tarziu, am deslusit si zgomotul de fire de otel al nervilor intinsi. care mi-au cedat, asa ca m-am rastit la el (va pun alaturi si traducerea, pentru cei ce nu cunoasteti si nici nu aveti timp de gogal):
- hi there / ce pulea mea vrei.
el, nimic, se uita la mine ca la un caine. m-ar fi mancat. dupa un timp, o baga pe o voce subtire si mieroasa:
- yoo kno' yoo kent zmouk in hear.
- yes, i know that i'm not allowed to smoke inside, but i'm in a hurry and i didn't have time to... / ia mai da-te-mpula mea de cap de leustean, ia-ti o punga si respira-n ea daca nu-ti convine.
- yoo mast no zmouk at ol, itz nou good for yoor helt.
- yeah, i know, it's a bad habit, i'm tryin' to quit these days... / du-te si lasa-ma sa ma bucur de tigarea astea ca altfel trebuie sa mai bag una dupa ce pleci.
- end not good for oderz pipa helt.
- look, i'm sorry, it's not a usual thing doing that inside the building. hai, mai trage si fumul asta, ca mai am doar doua in tigarea asta.
- yoor sary, bat eil hev to repor yoo.
- well, it's your choice, i can't blame you / sa-ti scrii raportul cu degetu-n cur.
- end if ail cat yoo agaen ail tae cae ov yoo.
- well, it wont' happen again, i can assure you of that / haide, ninja, paraseste-ma, ca tre' sa fumez o tigare, ca mi-ai futut-o p-asta.
- ail bee uachin yoo.
- ok, see ya / ia calul meu si du-te.

revin cu finalul, ramaneti pe receptie.

bilantul de 6 luni

2010-04-15T17:56:00.000-07:00

de curand s-au facut 6 luni de cand suntem in canada si asta ar fi meritat un text frumos, care sa sublinieze realizarile de pana acum. sau bilete de otopeni. nu am nici una nici alta. adica nu avem nici realizari si nici bilete de intoarcere nu vrem sa luam. de fapt, pentru a fi corect, ar trebui sa spun ca nu vreau sa iau. pentru ca anca ar veni si cu taxiul inapoi daca s-ar putea. asadar, nu stam pe joburi elegante si nici nu invartim banii cu lopata. si nici macar nu se intrevede perspectiva asta in viitorul apropiat. dar avem un copil fericit, care plange cand o aude pe maica-sa ca vrea sa se intoarca in romania, un copil care apreciaza felul in care decurg lucrurile la gradinita aici, care e fericit ca in parc se poate tavali in iarba verde si curata si ca ratele si iepurii vin sa manance biscuiti de la ea din mana. si asta cred ca ne va mai tine ceva timp pe aici :)
personal, in afara de faptul ca sunt prea departe de parinti si prieteni, nu ma deranjeaza absolut deloc situatia asta. sunt mai optimist ca oricand ca o sa fie bine.
am terminat nenorocirea aia de curs de building manager, acum astept sa gasesc o pozitie libera. lucru care nu e usor, pentru ca pilele functioneaza si aici. adica poti sa trimiti 1 milion de cv-uri, daca n-ai pe cineva care sa te recomande sunt sanse foarte mici sa pupi vreun post bun. dar, la viteza cu care vad ca se ridica blocurile, simt cum in curand se va termina materia prima de building manageri recomandati si se va trece si la aia independenti :) asa ca nu-mi ramane sa-mi doresc cat mai putina ploaie si cat mai mult avant din partea costructorilor...
cea mai mare realizare personala, daca ar fi dupa mine, este faptul ca mi-am luat, in sfarsit, bicicleta. ba nu, ca aveam si in romania bicicleta (dar nu o foloseam decat indoor, pe trainer). reformulez - cea mai mare blabla.... este ca am inceput sa merg pe bicicleta. plimbari de 30-40 km in weekend si dus-intors la/de la munca. o sa revin cu un post in care sa va povestesc cum e cu biciclismul pe aici.
cam astia suntem, asta sunt dupa 6 luni si ceva p-aici. nu tre' sa ma compatimiti si in niciun caz sa ma invidiati. ci doar sa ma mai lasati putin in pace :)

si tot de pe craiglist

2010-04-09T22:04:00.000-07:00

ma obsedeaza sectiunea de free-uri de pe craiglist. nu am avut nici timpul nici curajul necesar sa iau ceva de acolo, dar nu ma pot opri sa rasfoiesc anunturile. si uite ce am mai gasit pentru cei interesati:

If you are like me, you may think that this offer sounds a bit sketchy. Fact of the matter is that my mom sent me a couple pounds of chocolate for Easter and I need to get it away from myself before I eat it all and completely mess up my diet. Sadly, I have no self restraint and survive by keeping this kind of thing out of my house :( This infiltration is doing me some damage... darn family, working from the inside to bring me down!
Now that I have eaten enough of the chocolate to think with a logical mind and a sick stomach, I would love for someone to save me from the deliciousness (except for a couple cream eggs and a pack of mini eggs which I will keep for myself).
This deal is an all or nothing, first contact only served dealio for:
4 nets of chocolate eggs (one is chococaramel)
A 1lb milk chocolate easter bunny
Three Cadbury cream eggs
Everything is as sealed as chocolate can be. Please save me from the tastiness, I need a hero. And I seriously don't care if you stand on a street corner trying to sell it to innocent children afterwards - I just don't want to throw it away, someone should get to enjoy this stuff.
Ummm yes. I really hope someone will help me. I live on eighth street near third ave in new west, and you will need to come here to pick up the "goods."
Send me an email and I will get back to you asap. I'll take the ad down once the chocolate is gone, but may be a bit slow about it.
*sends you happy imaginary bunnies*

asadar, o balena gurmanda cauta un pretext sa nu arunce cateva kile de cocolata la gunoi. adica 'hai s-o mai pastrez putin, ca o sa vina cineva s-o ia. si pana vine mai bag si io neste iepurasi si oosoare'. p-asta, dac-o prinzi in toane proaste cand te duci sa ridici ciocolata ori da cu apa fierbinte pe tine ori cheama politia.

asta nu stiu daca nu cumva e caterinca, dar as vrea sa-l cunosc pe omul pe care-l duce capul la asa ceva. m-as caca la el in cada.

cum sa-ti mobilezi casa ca-n sim city

2010-04-07T23:50:00.000-07:00

adica s-o faci doar din click-uri. pai, intri pe craiglist, la mocaciuni si incepi sa cauti. incepem cu patu', ca romanului ii place sa doarma pe moale - click click si gasim asa ceva:

Free wooden bed frame with headboard. The bottom of the frame contains 2 drawers to store things. Excellent condition.
Dimensions: 75.5 L x 41 W x 15 H inches
Quite heavy so need 2 people to carry it out. Free to whoever can pick up first. Near Kingsway and Earles St. in Vancouver.
Please email if interested. Thanks.

apoi cautam si gasim si saltea:

Comfy, clean, single matress. Getting rid of because I got a new bed. Pick up from back alley in 4500 block (between 29th and 30th) alley between Sophia and John St. Alley entrance from south side only. First come first serve. Will bring in saturday night (to keep dry) and put out again sunday morning.

sau, daca sunteti mai reticenti sau amatori de vintage, uite ce zice asta (pacat ca n-are poza):
I just purchased a new mattrass so my older one is available if anyone needs a mattrass. I can GUARRANTEE it has no bugs. I have had it about 8 years and it is in really good condition. I have always used a mattrass pad and a feather duvet under neath my sheets so it is quite clean.
I am keeping the box spring.
It is QUEEN size.
adica omul are o saltea careia ii spune 'matrass' si se jura ca v-o da fara purici sau plosnite sau ce-o mai avea el prin casa. salteaua e ca noua, dupa 8 ani, a stat 'under neath' mai multe straturi de carpe, asa ca miroase inca a noua.

dupa ce ne linistim cu dormitul continuam cu odihnitul, ca, dupa munca grea tre' sa pui picior peste picior, berea in mana, telecomanda in cealalta si fundu' pe canapea:

Floral Sofa in Excellent condition. Wood trim, very sturdy, No stains, fabric wear or tears.
Must be picked up in Coquitlam. Call Dave or Daisy at 604-552-3831

model deosebit, oldschool, nici la crangasi nu se mai gasesc d-astea. oricum, daca nu ne place, punem peste o cuvertura cu ciucurasi.

bun, avem pe ce ne odihni, dar cum ne relaxam? cautam un tv! io-te-l:

FREE!
27inch Panasonic TV with channel changer - works great!

nu e plasma, dar prinde antena3 si are si 'channel changer'.
da' un haus ascultam si noi?

still working
i just upgraded mine so its yourse if you want it

normal ca dupa atata somn si distractie ti se face foame. tre' sa ai pe ce sa pui ziaru' si sa bati jnitzelu':

Free white and pine kitchen table and 4 chairs. Solid wood, but needs refinishing or repainting. You pick up.

chestii marunte precum pahare, farfurii, paturi, corturi, ciorapi, furculite si solnite va las sa le cautati si voi, ca nu e asa greu.
asa e ca e frumos in canada?

ps - astea sunt doar daca veniti aici. nu trimit pachet.

cam asta a fost...

2010-04-01T20:00:00.000-07:00

gata, ma intorc, s-a supt aici. pe 31 iunie am bilete de avion. cineva disponibil ?

O intrebare pentru astia, mai batrani

2010-03-30T22:33:00.000-07:00

va rog sa-mi spuneti si mie, ca m-a intrebat fie-mea si nu stiu ce sa-i raspund: ciocanitoarea woody e baietel sau fetita? si nu ma trimiteti pe google, ca am fost si nu am gasit.

le: presat, am improvizat si i-am zis ca e baietel. si ca sa fiu pregatit - din ce tara o veni ciocanitoarea? thanks.

Poate va era dor de mine...

2010-03-29T18:09:00.000-07:00

... asa ca trec sa va salut. intre timp s-a incheiat olimpiada si eu zic ca am facut o figura frumoasa, n-am venit cu vreo medalie, dar macar s-a mai umplut contul cu niste bani, ca eram cam pe minus :)), adica tot pe infuzii de fonduri romanesti in conturile canadiene stateam si acum nu ca mi s-ar rupe mie in prea multe parti de ce se intampla in romania, dar e vorba de banii pe care desi nu ii muncim, ca vin din chirii, ii meritam, daca puteti dibui profunzimea.
deci ce misto au facut canadienii de mine din cauza rezultatelor slabe ale sportivilor romani la olimpiada... le-am spus ca ma afecteaza la fel de mult cum m-a afectat cutremurul din haiti, dar au crezut ca sunt un tip dur si ca incerc sa-mi maschez adevaratele sentimente, ca dupa ce plec de la munca ma duc acasa si umplu perna de lacrimi. majoritatea canadienilor cu care am lucrat pentru olimpiada sunt foarte patrioti - isi rupeau din orele de somn sa se uite la nush ce intrecere la care participa vreunul de-al lor, purtau stegulete cu frunza de artar pe masina sau macar pe vreo insigna sau tricou. iar dupa finala de hockey dintre canda si statele unite mi-au venit toti ragusiti de ziceai ca i-a prins noaptea cu luna plina in padure. apropos, la finala aia mi-am dat seama ca oamenii astia de aici traiesc - pentru ca la revelion a fost o liniste si-o pace ca-n septembrie pe marte m-am gandit ca astia nu stiu decat munca si somn. ei bine, mai stiu ceva - hockey. de nu mi-au urlat si mi-au pacanit si m-au claxonat de-am crezut ca au dat drumul la liber la romani in canada si s-a umplut cartierul de baetii din ferentari.
tot la olimpiada am vazut americani. adica i-am vazut pe viu, frate, nu la film sau la gradina zoologica. erau vreo 300 de exemplare de americani, mai bine zis soferi americani veniti sa puna umarul la buna desfasurare a olimpiadei canadiene. sa puna un umar, de fapt, ca celalalt umar si-l pastrau proaspat pentru gentoiul cu bani cu care au plecat inapoi, ca deh, americanii au inventat voluntariatul, dar s-au plictisit intre timp sa-l practice. si ce va pot spune despre americanii mei, altfel decat cei din filme - americanii mei sunt in proportie de 90% obezi, joviali, nu le convine nimic, cred despre canadieni ca sunt rudele sarace de la tara si se mira ca exista autostrazi in vancouver, iar franta e singura tara din europa de care au auzit toti.
in rest, numa' de bine, a venit primavara la vancouver, parca nu mai ploua atat de des, mai apuc sa scot si eu bicicleta din casa uneori, am inceput sa bag niste cursuri pentru building management, ca nah, romanul in canada daca nu e inginer sau it-ist tre' sa fie building manager macar un an-doi acolo...
sa va mai dau niste pose, sa nu va plictisiti pana revin :)

lord of the rings

2010-02-04T22:38:00.000-08:00

n-am mai dat pe aici cam demult, dar de vina e doar olimpiada, sa stiti. pentru ca bag pe metereze, ca un erou; parca vad c-or sa ma cheme astia, ca special guest, si la urmatoarea. am inceput sa bag doar noaptea acolo, ca ziua ma duc la caretachereala. si dorm pe mine. visul canadian s-a implinit, nu mai am timp nici sa dau afara tot aerul din plamani ca descopar ca am ceva de facut :)))
sa va zic cate ceva despre personajul mateo care participa la olimpiada 2010 pe post de a 5-a roata la caruta, sau, pe denumirea locala, yard crew. pai mateo merge la munca la un depou urias de autobuze, unde, cam intr-o saptamana ar trebui sa fie cam 600 de bucati. deocamdata sunt vreo 200, aduse in majoritate din state, cu tot cu soferi. mateo ar trebui sa aibe grija, alaturi de vreo alti 50 de maimutoi asemenea lui, ca aceste autobuze sa parcheze cum trebuie, sa nu plece din depou decat cu sofer la bord, sa aibe un traseu stabilit, sa stie la ce ora trebuie sa ajunga la destinatie si tot asa. pare simplu, dar nu e. in plus, tot personalul depoului astuia a fost recrutat cu cel mult 2 luni in urma. asadar, dezorganizare maxima. dar cu stil. adica: vine un convoi de 20 de autobuze inchiriate din california. soferii - rupti de oboseala. in loc sa-i punem sa parcheze autobuzele, sa le sigileze, sa se duca si ei la somn si sa se intoarca a doua zi pentru a le preda, ei bine, nu, ii punem sa astepte acolo pana cand noi facem 3 echipe de cate 5 oameni, echipe care trebuie sa faca receptia autobuzelor. adica sa verifice daca functioneaza normal, daca au lovituri, zgarieturi, scaune inauntru, cate 4 roti si tot asa. si se procedeaza asa: cei 5 intra buluc intr-un autobuz. seful de echipa imparte sarcinile: unul verifica rotile, altul verifica zgarieturi pe caroserie, altul crapaturi in geamuri, altul daca functioneaza luminile si inca unul daca pute inauntru. io ma bag intotdeauna la faza cu rotile, ca sunt foarte curios sa vad cum arata niste autobuze care tocmai vin de la mii de km pe pana. pana acum nu am gasit niciunul. dar nu ma dau batut.
soferii autobuzelor sunt americani clasici: grasi, volubili, vorbesc tare, rad tot timpul. si nu ma asteptam, dar printre ei sunt multe femei. adica par femei; le-as denumi generic foste femei. dar sunt o gramada de soferite. respecte, ca nu-i usor sa dai din covrigul ala la 3 metri deasupra pamantului. cei mai caterinca sunt aia din a'abhama. te pun pe cur cu accentul lor. rad pana si canadienii cand ii aud vorbind.
revin cu o scurta prezentare a noilor colegi ai lui mateo. si pana atunci - sa va fie zapada usoara, ca aici sunt au fost 12 grade azi :))

fix o fixie

2010-01-25T18:56:00.000-08:00

da, ma, n-am murit, asa ca vreau sa-mi iau bicla:

asadar, am renuntat la road bike-uri, pe care eram chitit cand am venit incoace. avantajul asteia, btw - se cheama fixie - e ca e mai usoara si mult, mult mai ieftina. dezavantajul e ca e o bicla trendy, iar mie nu-mi prea plac miscarile astea pe care le faci doar pentru ca asa se poarta. toti hipsterii de p-aici au d-astea si, din ce am citit, si aia din anglia si australia. in vara asta cre' ca o sa explodeze si in romania moda asta, de bicle pe frame de track, fara frane si fara coasting pe pedale, pline de culori, bicle pe care multi le folosesc nu sa se plimbe, ci doar sa mearga pana la prima terasa si s-o sprijine de scaun.

dar va mai dura ceva, pentru ca acum ne tinem si noi de treaba, punem umarul la desfasurarea in optime conditii a olimpiadei si nu avem timp de prostii. asadar, sunt cam nasol la capitolul timp, dar revin cu povesti mai tarziu.

cine a-nfipt salamu-n dansa

2010-01-13T22:37:00.000-08:00

la inceput am ras de mi-a crapat ficatu' la stirea asta, dar apoi mi-am dat seama ca e o chestie pe care nu am inteles-o si de aceea va rog pe voi sa ma lamuriti.
asadar, inteleg ca doi mosari ajung sa se plictiseasca in zilele noastre, ca nu mai e ca pe vremuri, cand aveau cozi la alegere, dupa preferinte. inteleg, de asemenea, si faptul ca li se trezesc anumite instincte latente, ca doar la asta te impinge televizorul - unde te uiti ba eleva porno, ba piticul porno, ba calugarul porno, ba profesorul porno, ba loto porno si tot asa. mai inteleg si ca au fost niste confuzii ale reporterilor si ca 1. salamul nu avea cum sa-i ajunga din mitra-n stomac (decat, eventual, daca mosu' nu incercase cumva mai devreme sa se joace cu vreo coada de matura pe la mincioc) si 2. un salam nu prea are 12 centimetri, ala-i un crenvusti. la fel, inteleg si ca babatiei i-a fost rusine sa se duca la doctor cu salamu'ntransa si ca a sperat ca poa'sa-l digere.
bah, stiti ce nu-nteleg? de unde au avut aia bani sa-si ia un salam intreg, manca-l-as?

gica contra de la new york

2010-01-12T16:35:00.000-08:00

cand vrei sa fii neaparat original si sa te opui trendului faci ceva ca nea cutare assta. adica te trezesti intr-o dimineata cu fundul in sus, descoperi ca laptele s-a stricat in frigider, ca ti s-a spart o teava in baie, ca esti constipat, ca pe masa e un teanc de facturi neplatite, ca masina e pe pana, ca locul de parcare de la munca e ocupat de altcineva, ca liftul nu merge, ca seful ti-o da la mirosit ca ai intarziat iar, ca nu mai e cafea facuta. si atunci te asezi la birou si vrei sa urli, sa borasti, sa te versi pe cineva. dar in jur sunt prea putini oameni, iar tu vrei ceva cosmic. ai vrea sa fii porumbelul care trage un gainat in capul papei in timp ce acesta se adreseaza multimii pentru a-l face sa scape o injuratura.
asa ca pornesti pe internet in cautarea Ideii. si peste tot dai peste avatar. avatar in sus. avatar in jos. avatar e bun. avatar e gorgeous. avatar e awesome. avatar e cool. avatar e revolutie. avatar e cuc. avatar e avatar. avatar. toti il lauda, toti il cauta, toti vor sa-l mai vada o data, vor sa fie acolo. si-atunci iti pica fisa. fisa de 1.000.000 dolari. tre' sa dai in avatar ca sa fii bagat in seama. tre' sa le spui oamenilor ca nu e ce cred ei, ci ce stii tu. care, de fapt, nu stii ce ai putea zice, deocamdata. dar te gandesti. si, in sfarsit, doua dintr-o lovitura - basina puturoasa care simti cum iti trimite porumbul la vale si ideea salvatoare. in cele 30 de minute petrecute la buda, timp in care menajera a pus triunghiul galben cu 'don't disturb' pe usa si s-a dus sa-si ia masca de gaze din masina, tu iti cristalizezi ideea - avatar este un film rasist! vor cadea capete pe chestia asta, iar pe jos vor fi balti de sange.
cu buzunarele si orificiile pline de miros te intorci la birou si incepi sa scrii. incrci sa le explici oamenilor ca sunt prosti. ca nu vad ce trebuie. ca sunt manipulati. sa nu aibe incredere in ei. sa nu se bucure de ceea ce cred ei ca e un simplu film, o modalitate de destindere. ca ceea ce cred ei ca au vazut nu este ceea ce pare a fi - un film de cacat, cu un subiect de cacat si cu niste efecte speciale extraordinare. nu, filmul are un substrat care se strecoara pe nesimtite in creierele oamenilor, inducandu-le adanc ideea suprematiei albului.
asadar, filmul e cam asa: omul alb, un bulangiu in scaun cu rotile (asta ca sa declanseze mila publicului), se duce peste niste indivizi albastri care sunt, de fapt, negri, arabi, indieni si chinezi sa le faca ceva nasol. omul alb e pus pe fapte rele, aventura si profit, cum sunt toti oamenii albi, dar intr-un final este vrajit de indigeni - spirituali, nobili din fire, buni dansatori, atleti, prieteni cu natura. asa ca invalidu' alb li se impune ca lider pentru a-i calauzi intru cladirea unei societati dupa cum o vede, cu un ochi, pula lui.
te lasi multumit pe spate, cu mainile la ceafa, pentru a reciti opera. mai faci cateva rectificari de efect - 'racial fantasy', 'white former marine who is adrift in his civilization', 'bloodthirsty u.s. military', 'colonial victims'. mai frunzaresti putin prin memorie si mai bagi in aceeasi categorie si 'the last samurai' si 'dancing with wolves'. ai mai pune ceva, dar in afara de 'pocahontas' nu-ti vine nimic. da-l pe pula, ca-i bun si asta.
brusc, lucrurile incep sa se indrepte. seful accepta opera direct pe e-mail si refuza sa ii mai explici ce si cum, colegii se dau la o parte cand treci, mergi singur in lift, iar asta te incanta. le legi de impresia creata de maretia si complexitatea operei scrise, nu de candeala care ti se scurge prin tesatura hainelor. pe strada mai sunt cativa nesimtiti care nu se dau la o parte cand treci, iar liftul de acasa nu e la parter cand ajungi, dar vei avea grija in zilele urmatoare de astea. acum esti prea obosit. bagi in microunde 3 kile de cartofi si 2 de porc, scoti din microunde si bagi in matul gros, le speli cu 3 beri si apoi te arunci de sus in pat, cu ciorapii in picioare. ca doar nu esti invalid frustrat.

call, recall, discard and apologize

2010-01-10T19:43:00.000-08:00

- sa nu zica nimeni ca nu lucreaza si profesionisti in vancouver, bc -
asa cum v-am povestit, am un job de nustiuincaceosafacacolo la olimpiada. jobul asta il am printr-o firma de recrutare care se considera "world leader in human resource solutions with over 50 years of experience and more than 50 locations in Canada alone". astia ne transmit toate ordinele care vin de la organizatorii olimpiadei si ne platesc. tot ei sunt cei care am impresia ca au incurcat borcanele cu trainingul de care v-am povestit; sau cel putin asa simt eu, ca noi am aplicat pentru posturi de supervisor la un depou de autobuze, iar ei ne-au trainuit ca si cum am lucra pe customer service.
dar iata cum primesc eu un e-mail zilele trecute de la astia de mai sus, e-mail care ma anunta, printre altele, ca ma astepta tuesday, january 12 intr-un anume loc pentru un nou orientation session. dupa 15 minute, alt e-mail - xxx would like to recall the previous message. dupa alte 15 minute, inca un e-mail - va asteptam tuesday, january 15 la blabla. eu, ca orice om ocupat si cu agenda plina de intaliniri, verific imediat cu calendarul in fata. reiese ca tuesday e 12, iar 15 e friday. deci mai tre' sa vina un e-mail. care a venit abia a doua zi. s-a prins greu fata. dar si cand s-a prins a bagat frumos cu apologize for error and confusion. dintr-a patra a nimerit-o; sper sa n-o mai schimbe.

din nou politia in actiune

2010-01-08T09:57:00.000-08:00

azi dimineata, dupa ce am lasat-o pe fiica-mea la gradinita si pe anca la munca am oprit la starbucks sa-mi iau o cafea, ca orice cap de familie responsabil care se simte implinit pentru ca si-a facut datoria pe ziua respectiva. si in timp ce imi puneam lapte in cafea si ma pregateam sa sprijin zidul si sa-mi umplu plamanii cu otrava unei tigari, vad o masina de politie care se opreste in fata unei case de vis-a-vis. eu, crescut intr-un bloc comunist in care orice vecin serios scoate capul pe usa cand aude o basina, sa adulmece si sa vada ce se mai haleste in bloc, ma bulucesc spre iesire, sa prind loc in fata. m-am bulucit singur, ca ceilalti oameni din cafenea nu ca nu s-au ridicat, dar nici macar nu s-au uitat mai mult de doo secunde la ce se intampla.
masina se opreste, asa cum v-am spus, in fata unei case dragute - curticica, peluza, totul aranjat si frumos inauntru. se dau jos doi politai si se duc la usa. cioc-cioc si se pun pe asteptat. dinauntru nicio miscare. astia incep sa se framante in fata casei. se uita in curte, dau niste chestii pe statie, nu am auzit ce, ca eram vis-a-vis. si in timpul asta, pe alee apare un nene. unu' pe la vreo 45-50 ani, putin carunt, cuminte, genul de om cu care nu-i e frica niciunei fete sa mearga in lift. merge agale, cu o punga de plastic in mana. vede masina de politie, se uita lung, dar nu se opreste. pur si simplu merge si intra in curtea unde erau politaii. el se uita la e, ei la el, vorbesc putin, apoi unul dintre politisti ii ia plasa din mana si se uita in ea, apoi o pune pe treptele casei. presupun ca a verificat daca nu cumva era ceva alterabil acolo, lapte sau oua, sa nu fie dati in judecata. il ia pe nenea ala de o aripa si il duce bland pana la masina, iar acolo, ca-n filme, ii propteste mainile pe capota masinii si ii trage o perchezitie scurta prin toate buzunarele. apoi il intoarce din nou cu fata la el, ii mai povesteste niste chestii, il intoarce cu spatele si-i tranteste catusele. deschide portiera, ii pune o mana pe cap, il baga in spate si se aseaza in masina. alalalt era deja la volan. masina pleaca si eu ma uit in jur.
totul a durat cam 4-5 minute. in timpul asta au trecut pe langa ei vreo 10 oameni. credeti ca s-a oprit cineva sa se uite la ei? pe dreaq. ba, da' nimeni. toti au ocolit frumos, dar niciunu' nu a rarit pasul sau sa intoarca putin capul, din curiozitate, din bun simt, din ura, din compasiune, nimic, nimic, nimic. parea ca trec pe langa un vanzator de ziare. niste nesimtiti. pai sa se fi intamplat asta in colentina, sau chiar in cotroceni... pai toata strada era afara, iar retelele gsm picate, ca suna romanu' sa povesteasca rudelor ce nebunie se intampla.
acum, eu ma gandesc ca omul ala nu facuse nimic grav, droguri sau ceva de gen, ca altfel ii bagau si o perchezitie in casa. presupun ca se uitase urat la vreun copil sau calcase din greseala pe vreo momaie chinezeaca ce se intinsese la soare pe vreo pajiste.

toate chestia asta mi-a lasat un gust amar. totul s-a intamplat atat de brusc incat am uitat sa-mi pun zahar in cafea.

demografice

2010-01-07T23:20:00.000-08:00

sa va povestesc cate ceva despre oamenii de la noi din sat. in primul rand, orice om de bun simt ar observa lipsa tiganilor. pur si simplu nu sunt; nus'de ce - n-or fi plutit coviltirele pe ocean, nu le-o fi placut aici si au plecat, i-or fi matrasit indienii... habar n-am, cert e ca nu sunt. in schimb, sunt chinezi. multi. nu suporta niciun fel de asemanare cu tiganii, alaturarea e pur si simplu contextuala. nu seamana nici cu chinezii aia pe care ii stiam din romania, umili si saraci, muncind pe 10 euro pe zi. astia, majoritatea, vin din hong kong si taiwan sau sunt nascuti aici. au afaceri sau lucreaza pe pozitii bine platite, stau in case noi si au masini scumpe. femeile au picioare scurte si cap mare, iar barbatii, in proportie de 90%, poarta ochelari. o fi de la orez. se exteriorizeaza rar, nu-i prea vezi razand in gura mare sau enervandu-se. si se imbraca naspa. conduc prost si sunt nesimtiti. dar macar nu miros urat.
chinezii sunt cam 30% din populatia vancouverului. inca vreo 50% sunt albi; din astia, cam jumate sunt europeni. nu va mai spun de astia, ca-i stiti si voi.
va spun, in schimb, despre indieni, nu fratii lui winetou, ci aia din india si pakistan. nu stiu care e diferenta, ca nu m-a interesat niciodata, stiu doar ca toti sunt tuciurii, femeile poarta rochii lungi din panza, iar barbatii poarta rochia de rezerva a sotiei infasurata in jurul capului. atat de atasati sunt astia de turbanul ala, ca au reusit sa schimbe si legea in canada - purtatorii astia de stup-in-cap sunt singurii care au voie sa mearga pe bicicleta sau motocicleta fara casca de protectie. indienii astia au un har - ghicesc cand vine ploaia si se ascund. ca altfel nu imi explic de ce, de cand am venit aici, nu am vazut, desi am fost foarte atent, niciun indian cu turbanul pe ploaie. sunt foarte curios cum e cand se imbiba alea 5 kile de carpe cu apa.
indienii de aici detin monopolul pe soferie profesionista. 80% din tiruri, camioane, autobuze, taxiuri au turbane si ochi stralucitori in spatele parbrizului. si indienii, ca si chinezii, sunt foarte familisti - isi aduc aici toate rubedeniile, inclusiv pe aia nefolositori, gen momaile umblatoare de 140 de ani care nici macar nu mai banghesc pe limba lor, daramite in engleza.
in rest, o gramada de filipinezi, mexicani, coreeni, japonezi. cei din urma sunt, clar si de departe, cei mai jmecheri. arata bine si se imbraca si mai bine. sunt cel mai bine imbracati aici. nu neaparat scump, ci cu bun gust. iar la capitolul freze sunt departe de ceilalti. oricum, cele mai jmechere si scumpe frizerii sunt pline de japonezi. d-astia nu vezi lucrand in constructii sau vanzand legume. sunt destepti si ei stiu asta.
la final i-am lasat pe preferatii mei, verii lui kunta kinte. de astia imi place cel mai mult aici. fara misto, stiti de ce? ca sunt putini.

ceva ce nu e pe pliante

2010-01-01T19:49:00.000-08:00

azi am dat o fuga in zona east hastings, ca stiam ca acolo gasesc tigari mai ieftine la 'baieti'. am intrat intr-o alta zona acolo, intr-un alt timp. la 5 minute de downtown, la east hastings cu main street e plin de homelesi, de varzomani, de curve si de pesti.
intr-o statie de autobuz una il batea pe unul; el statea pe o banca si parea matol, iar ea statea in picioare, in fata lui, urla la el si ii ftea cate o caraba cand pe stanga, cand pe dreapta. n-am vazut upercuturi, dar, timp de cateva minute, cat am trecut pe trotuarul de vis-a-vis si pana i-am pierdut din vedere, scatoalcele nu au incetat. mai erau oameni in statie, toti de partea femeii, pentru ca nimeni nu s-a bagat.
peste tot homelesi si junkisti. stau pe langa cladiri, pe strada principala sau se plimba pe acolo de buna voie sau dupa ce le dicteaza piticii de pe creier. sunt multi care-si plimba tot avutul in carucioare dupa care plang managerii de supermarketuri. nu-mi prea place mie sa fac poze batutilor astora de soarta (ii prefer p-aia din obor si gara de nord - pasky, esti bine, man? :)), dar am zis sa am si eu ce sa va arat, ca sa ma credeti. asa ca m-a pus dreaq sa scot aparatul din sac. in 3 minute m-a vazut o tarfa jigarita, plina de carne de mici pe fata, care a inceput sa urle dupa mine 'hey, whatcha doin wi'da camera, asshole? stick it t'your ass, faggot!'. primul impuls a fost sa-i despic capul cu sabia ninja, dar pentru ca nu o aveam la mine i-am zambit precum printesa diana din mercedes paparazzilor, mi-am bagat camera la loc in poseta si am pompat in ghete, sperand ca ragetele nu vor avea efect decat asupra urechilor mele. mi-am mai atras cateva priviri grele din partea unor sprijinatori hotarati de ziduri din apropiere si nu mi-am mai scos capul dintre umeri pe urmatoarea suta de metri. cand a trebuit sa ma intorc pentru ca o domnita mi-a urat 'a happy new year, sir!'. politicos din fire, i-am intors urarea. atat de fericita a fost respectiva incat pe urmatorii 30 de metri s-a tinut dupa mine cantandu-mi ceva colinde. noroc ca i-a expirat repede doza si a alunecat langa un zid, de unde nu s-a mai ridicat pana nu m-am retras din raza ei vizuala.
am trecut, prin miros de iarba si calcand pe cateva tuburi de seringa pe langa alte cadavre ambulante, ce zaceau pe zdrente imputite, direct pe trotuar, altele plimbandu-si odorul pe unde le dictau instinctele ramase in functiune. cateva minute mai tarziu m-a depasit, in galop, tarfa aia slaba ce-mi propunea mai devreme perversiuni sexuale cu camera foto. s-a protapit in fata altei tarfe, slaba ca moartea si s-au luat la injuraturi, in timp ce eu, sa nu ma vada si sa se verse iar pe mine, m-am bagat direct intr-o gasca de homelesi ce se holbau la un prajit care nu intelegea de ce nu reuseste sa smulga un stalp din pamant.
si cand credeam ca am scapat de cadavrele vii si ca am intrat iar in civilizatie, era sa ma lovesc de niste oameni care se uitau in sus. maimuta din mine mi-a poruncit sa ma uit si eu. ca sa vad o blonda care considera ca avea toate motivele sa se arunce de la etajul 7, sau macar sa stea acolo si sa se uite in jos, la trecatori. in 5 minute au aparut politistii care au oprit imediat circulatia prin fata blocului respectiv si au inceput sa impinga lumea mai in lateral, sa nu cada nebuna in capul cuiva. unu' din multime s-a suparat rau pe blonda aia si a inceput s-o imbarbateze 'I dare you to jump, you f'ckin whoor!' si altele asemenea, pana cand l-a auzit un politai si a venit la el. asa cum v-am mai spus, politistii de pe aici au coaie. coaie mari, nene. si atitudine. deci cand a inceput sa se rasteasca la ratacitul ala, care era la cativa metri de mine, mi-a venit sa iau pozitia de drepti, desi nici nu s-a uitat la mine. la inceput i-a vorbit frumos, dar pentru ca ala nu s-a potolit, a dat-o pe limba lui 'leave this area immediately, idiot!', 'one more word and you go to fuckin' jail, moron!'. bravo la coaiele lor si la cine le invata asa; moronul s-a potolit imediat si s-a tirat mormaind.
nu stiu inca ce s-a intamplat cu fata aia, ca in 10 minute au inchis strada si au evacuat tot, dar zilele urmatoare o sa mai trec pe acolo sa vad daca e sange pe jos. daca nu ploua.

luminite

2009-12-27T23:12:00.000-08:00

uite cum procedeaza astia d-aici pentru a tine copacii verzi toata iarna - le baga caldura. nu din calorifere, ca e prea scump, ci din luminite ;)

sarbatori fericite

2009-12-24T22:53:00.000-08:00

bah, ce dor mi-e de sarbatorile din bucuresti! de mirosul de sarmale (ala de la vecini), de baietii din comunele de pe langa bucuresti care veneau cu plugusorul prin oras, printre blocuri, de aglomeratia din carrefour, de pocnitori, de traficul nebun, de gunoierii care veneau sa-ti ureze... ce frumusete... pai se compara cu monotonia d-aici? astia parca-s zombie, asa sunt de linistiti. si unde mai pui ca peste 50% sunt chinezi si indieni si nu inteleg nimic din toata treaba asta.
deci cum ziceam, mi-e un dor de mi se rupe pula.

a venit primavara

2009-12-17T22:45:00.000-08:00

am mai iesit din amorteala. ieri am fost la un training si la un interviu, iar azi m-a mai sunat unu' pentru un interviu. se mai misca lucrurile.
dar, pe rand - am fost la trainingul, 'orientation session', pe limba americanilor care l-au organizat, pentru postul ala de care v-am povestit, de yard crew. la primul training intelesesem ca o sa stau intr-un depou de autobuze si sa nu am grija sa vina mai putine decat pleaca sau invers, dar la actualul ni s-a vorbit ca si cum am fi un fel de traffic control acolo, fraierii aia cu uniforme pe care-i intreaba turistii 'nene, unde fac si io pipi' sau 'frate, de un'se cumpara un joint pa la voi p-aici?'.
dar, de la capat. ne-au adunat pe toti intr-un loc diferit fata de prima data, de data asta in burnaby. am gasit cladirea, am intrat cu dara de apa in urma, ca ploua de rupea si lasasem masina la mama-dreaq, iar vantul imi daduse umbrela peste cap. in sala, rednecii de la prima sesiune plus cateva fete noi - un fel de studentasi care mai fac un ban, cativa emigranti, ba chiar si un snowboarder din edmonton, ramas fara job din cauza crizei. cand ne-am strans toti au aparut si organizatorii - doo americance grase si pline de caterinca americana, d-aia populista. ne-au bagat la greu gargara de hr, ca ce buni suntem ca am fost alesi, ca ce timpuri istorice traim, ca ce povesti o sa avem pentru nepoti, ca ce pisat verde o sa curga din noi ca am facut parte din echipa de la olimpiada. ma uitam la fetele din jurul meu si discursul parea ca are efect - privirile erau fixe, pe vorbitor, nu mai baleiau incaperea, oamenii stateau cu spatele mai drept, zimbete tampe in coltul gurii. bine, zambet parea ca aveam si eu in coltul gurii, dar era un rictus, ca-mi inghiteam niste cascaturi d-alea cu trosnit de falci si durut de pula.
maxima zilei, pentru mine, a fost momentul in care fatuca aia ne-a povestit ca la nush ce dreaq de olimpiada un om s-a dus la un pulifrici d-asta de organizator, cum vom fi noi peste 2 luni, si l-a intrebat la ce ora e concursul de patinaj viteza (parca). pulifriciul nu a stiut si i-a trantit un 'la 1'. concursul a avut loc, de fapt, la 12, iar omul ala era de fapt tatal sportivei care a castigat medalia de aur la acea intrecere. deci, vezi doamne, din cauza unui pulifrici bietul om nu a putut s-o vada pe fie-sa castigand. deci la finalul povestii incaperea s-a umplut de sunete de repros si de pareri de rau si de murmure. rednecii erau oripilati de ticalosia pulifriciului, care nu era pregatit cum trebuie pentru ce facea. ba, da' acum pe bune, intre noi, da-i dreaq de redneci nord americani, hai sa luam unul de-al nostru - ba buje, daca fiu-tu va participa vreodata la o olimpiada sa mori tu ca n-o sa stii pe dinafara toate orele la care are concurs si o sa ajungi sa intrebi un pulifrici in uniforma. adica las-o-mpula mea, cat de rupt de cap sa fii astfel incat sa nu stii la ce ora da propriu-ti copil din picioare pe scena. deci chiar las-o-mpula mea de americanie!
in continuare, trainingul a decurs normal, organizatoarele cu glumite de fete de hr, noi cu zambete tampe si priviri lungi catre ceasuri. ne-au citit un powerpoint urias, ne-au mai spus o data cat de mareti suntem si cum vom intra in istorie si ne-au trimis in durerile noastre, acasa.
dupa asta, am fugit acasa sa ma schimb, ca eram tot ud si-am plecat catre urmatorul interviu. asta e un post de caretaker. adica un fel de general manager, cu birou la etajul 18 si cu vedere la english bay si doo asistente. asta pe 30 februarie. in rest, spalat de geamuri, dat cu aspiratorul, incasat bani de la chiriasi, aratat apartamente la aia care vor sa se mute, contactat firme de paza si intretinere, schimbat becuri si vreo alte 273 de indatoriri, conform documentului primit.
m-am intalnit cu omul care ma contactase care mi-a trantit un interviu scurt, de 15 minute, la el in masina, in fata cladirii care urma sa o preiau. la final il intreb "da' cati candidati mai sunt pe pozitia asta?", sa stiu si eu cu cine ma lupt. si-mi zice "pai doar ieri am vazut 10". nu mi-a zis cati a vazut azi, da' la felul in care a spus-o mi-am inchipuit ca cel putin 20. hai, ca-mi pierd timpul cu voi. zice apoi "eu tre'sa ma tirez acasa, ca am probleme cu nevasta, ma da aia afara din casa daca nu ajung la 7. te las cu seful meu, directorul firmei". mai astept vreo 10 minute pana vine directorul. nu era ce imi inchipuiam eu - vreun scortos, ci mai degraba un golanas la patruj'de ani, care, cat timp cat am stat de vorba, vreo 20 minute, in fata cladirii, a intors capul dupa tot ce inseamna femeie pana in 50 ani cu 2 maini si 2 picioare si a trecut pe langa noi. el mi-a explicat care-i treaba - firma lui asigura servicii de intretinere cladirii respective, iar toti angajatii pe care ii aduce trebuie sa treaca prin filtrul consiliului de administratie al cladirii. adica un fel de comitet de bloc, stiti? mosii aia care inchid becurile de pe scara blocului si te intreaba unde mergi, desi tu stai in blocul ala de 2 ani. l-am intrebat si p-asta 'ma nene, hai sa nu-i mai deranjam pe oamenii astia; daca ai asa multi candidati eu m-as duce acasa, ca mai am si alta treaba'. da' omu' zice 'pai nu mai avem pe nimeni, tu esti singuru', stai aici'. i-am mestecat niste urari de bine aluia de dinainte cu povestile lui cu sute de candidati si m-am concentrat pe situatie.
aia e, merg sa ma aprobe consiliul de administratie al cladirii - s-au dovedit a fi 3 pisde patruzeciste, una alba si blonda, alta negricioasa si indianca si o chinezoaie. toate pe caterinca d-asta cuminte, numa' zambet si chitaiala. erau tari rau fetele alea, habar n-aveau de nimic, dar se simteau bine pe pozitie. mai ales ca limbistu' meu mi le-ar fi intins acolo, pe jos, cu mine de fata, iar ele simteau asta si le mai si placea.
important e ca m-au acceptat, nasol e ca abia din februarie, misto e ca sunt bani relativ multi.

si, colac pe protap, azi-dimineata m-au mai sunat unii. aplicasem eu, ca mi-a placut cum suna, pe pozitia de 'patrol ambassador'. bineinteles ca nu mai tineam minte ce si cum si a trebuit sa caut repede prin e-mailuri in timp ce vorbeam. m-a chemat la un interviu pe 29 decembrie. sa-mi fie cu noroc.
revin cu amanunte, va pup in gura.

ninge la vancouver

2009-12-14T11:24:00.000-08:00

nu ne asteptam, dar a nins. asa, cu 3-4 fulgi, dar a nins, s-a pus zapada. si a fost exact in weekend, asa ca am bagat repede un whistler si apoi un steveston. voiam sa va povestesc mai multe, dar m-a luat cristel pe mess si m-a facut sa-mi pierd coerenta cu tampeniile lui.
asa ca... maestre, pozele!

Votati, ba!

2009-12-05T15:05:00.000-08:00

va rog io frumos, n-o ardeti boemi si miscati-va fundurile la vot. ca, daca iese geoana, nu ma mai vedeti p-acolo. deci chiar va rog.

la lumina

2009-12-03T23:11:00.000-08:00

azi am vazut pe cer chestia aia galbena, la care nu te poti uita fara sa te umpli de pete in ochi. bila de foc, frate! de fapt, de vreo doo zile o tot arde pe sus, de ma uit cu neincredere la el, ca vreo 3 saptamani am crezut ca traim intr-un oras al viitorului, in care, pe perioada toamna-iarna trag baietii acoperisul deasupra capului din motive necunoscute mie. iar acoperisul asta e de metal, dar ca sa nu fie deprimant, au dat pe el cu un tapet sub forma de nori plumburii. zic 'motive necunoscute' pentru ca, pentru mine, principalul motiv pentru care pui un acoperis e sa te apere de ploaie, dar din acoperisul asta curge incontinuu apa... pana mea, o fi gaurit... n-or fi avut bani de reparatii din cauza crizei... habar n-am.
ma rog, important e ca de vreo doo zile au dat acoperisul la o parte de vedem iar discul ala de foc care-am uitat cum se cheama din cauza ca-l vad rar. si, si mai important, e ca am reusit sa-mi iau 'mpula mea carnetul de conducere, bc driver's licence, daca-mi permiteti. n-o pot arde jmecher, ca a fost a doua incercare. prima a fost trista rau - am dat peste cel mai gay chinez din north vancouver pe post de instructor care mi-a analizat prestatia cu covrigu-n brate. si mi-a violat ochiosu' asta maro fiecare terminatie nervoasa a sistemului ganditor timp de vreo ora, in care m-a pus sa pornesc din panta, sa parchez in panta in urcare, apoi in panta in coborare, sa parchez cu fata, cu spatele si in curba, sa intru pe unde nu aveam voie, lua-o-ar pe ma-sa in brate si duce-s-ar. cel mai tare a fost cand m-a pus sa semnalizez cu mainile! pai du-te-n pula mea de chinez, tu stii de unde vin io??? pai la mine in tara nu semnalizeaza nimeni cu mainile, ba, cap-de-leustean! la mine in tara, singura modalitate de a semnaliza cu mainile e sa le incrucisezi pe piept, ba, chinez scapatat! cine pula mea crezi ca sta sa se uite la ce semnalizezi tu cu mainile in caz de ceata groasa??? crezi ca daca nu se vad becurile mai sta cineva sa se uita dupa maini in aer? ce, suntem la concert? nu, frate, vine direct peste tine! ia-ti mainile si baga-ti-le in cur, ca sa nu trebuiasca sa le caute prin sant!
deci m-a picat chinezul, fara a tine cont cat de bine eram imbracat, ce exponent perfect al rasei albe sunt, de faptul ca aveam la bord mai mult timp petrecut in buda decat el in masina si nici macar de gandurile mele pure la adresa familiei lui.
asa ca o saptamana mai tarziu si 50 bucks mai putin in cont eram cu carnetu-n brate. am dat de un redneck torontez relocat din motive de frig. super-baiat. consuma cam multa apa la dus, ca are vreo suta cincizeci de kilos, dar in rest ecologist - nu a vrut sa mai consum benzina pe alt examen.
caterinca maxima la datele de identificare de pe permis! sunt mentionate acolo inaltime, greutate, culoarea ochilor si culoarea parului. primele 3 nu au fost o problema pentru functionarul care mi-a completat datele. dar, la culoarea parului s-a uitat lung. si mi-a zis ca-s 2 posibilitati - ori imi da o autorizatie temporara ca eu sa-mi las parul sa creasca, ori ma trece bald. m-a pufnit rasul. am vrut sa-i arat culoarea originala de par, dar nu aveam chilotii de discoteca pe mine, asa ca l-am rugat sa ma treaca 'bald', no problem, buddy.
si ca sa fie totul bine si frumos, tot azi m-a sunat si o distinsa domnisoara care a pretins ca i-am trimis un cv si parea mirata ca nu o mai tin minte. imi venea sa-i explic ca o sa-mi trebuiasca un hard mai mare ca sa tin toate sent-urile de cv-uri din ultimele 2 luni, dar am lasat-o asa. ca sa revin - domnisoara asta mi-a mitraliat un interviu telefonic de vreo 10 minute la care am raspuns atat de inspirat incat sunt sigur ca i-am schimbat sensul vietii. un alt lucru bun e ca mi-a dat ceva de munca. nu prea inteleg eu ce trebuie sa fac, dar e ceva cu olimpiada asta nebuna si cu niste autobuze. sper ca nu trebuie sa spal podelelele de flegmele echipei de curling a egiptului si nici sa culeg de sub scaune gumele mestecate de campionul la sanius cu obstacole din azerbaijan. desi cred ca as face si asta, la cat ma plictisesc stand acasa. uite ce zice anuntul, de fapt, ca am de facut:

Responsibilities:
- Oversee the infrastructure at one of the designated bus depots
- Survey the bus yard daily and report all issues to their Supervisor
- Set up and maintain operational functions within the bus yard
- Other duties as assigned.

cat de greu poa' sa fie, mai ales ca, asa cum v-am zis, sunt disperat sa mai scot nasul din casa. as fi in stare sa merg si la niti, sa ma uit la meciul lui dinamo, te pup marnushe, numa' bine, ai grija acolo :D

La multi ani

2009-11-30T21:17:00.000-08:00

La multi ani celor care simt astfel. Mi se parea cam lame momentul, dar acum mi-e cam dor de el...

PS Nu ma refer la ziua nationala a Romaniei.

as fuma o tigare...

2009-11-24T23:20:00.000-08:00

... ca tot omul, cu o cafea in fata, asezat la o masa. dar nu se poa'. ca aici, asa cum v-am mai zis, fumatorii sunt o specie rara. se fumeaza ca pe timp de razboi, palmat si dupa colt. adica, daca vrei sa te simti bine si sa stai intr-o mana cu tigarea si-n cealalta cu cafeaua nu se poa'. pai acasa nu e voie, ca sunt semnele alea cu dunga pe tigare mari cat dovlecii de halloween la intrarile in blocuri; apoi, la starbucks iar nu se poa', ca pun aia furtunu' pe tine. sau, mai rau, vad fumul si cheama pompierii si te trezesti si cu vreo amenda.
asa ca iti iei frumos o cafea de la starbucks, dai o privire roata de jur imprejur, tragi puternic aer in piept a oftat si te tirezi afara, la cel putin 6 metri de intrare, conform anuntului de pe usa. si acolo iti aprinzi tigarea si sorbi din cafea si te relaxezi printre privirile incarcate de repros ale diversilor trecatori pe care ii deranjeaza fumul, chiar daca sunt pe trotuarul celalalt sau in masina.
nush cat le-a luat astora din guvern sau de unde dreaq sa-i manance or fi sa-i lase pe canadieni de fumat, dar au facut treaba buna. sunt contra rau, se vede pe ei. te simti atacat ca fumator in doua feluri: ori se uita urat pe tine si pe tigarea din coltul gurii, ori se apropie mierosi, cu o fisa in mana, in majoritatea cazurilor de 25c, si-ti cer o tigare. eu cred ca astia din urma nu sunt toti fumatori, dar vor sa te bage la datorii, ca sa te lasi. e o conspiratie nationala, simt asta.
ma rog, forte oculte i-au dezobisnuit pe canadieni de fumat. foarte frumos. dar aceleasi forte oculte pregatesc o lovitura aici, in canada. pe baza de cafea. pai canadienilor daca le scoti cafeaua din alimentatia zilnica se usuca. eu nu vad supravietuind mai mult de 20% din populatia canadei dupa o luna de criza de cafea. poti sa le iei benzina, painea, femeile frumoase (pe toate 3), se descurca. dar fara cafea sunt morti.
asta ramane intre noi, sa n-o dati mai departe. nu de alta, dar daca se va intampla asa ma tem ca nu va mai avea cine sa ma angajeze. si asa e greu la capitolul asta - dupa cele 2 ore jumate de interviu de la hotel si dupa cele 3 minute de interviu la magazinul care vindea haine vintage (ei ziceau ca-s trendy, dar eu sunt foarte sigur ca am mai vazut colectia aia prin 1988, in magazinul cocor, etaj 2, intre raionul de sireturi si parfumerie) am mai bagat azi un interviu de vreo ora jumate, un chin. de data asta m-am dus sa ma angajez tehnician de sunet la o firma ce ofera sonorizari la nunti, botezuri si alte paranghelii si cumetrii. am facut cv frumos, mi-a luat vreo ora sa-l concep, dar la final eram expert in boxe, microfoane, 48v, 8ohmi, 1500 wati, sound forge, orban, voice processor si broadcast compressor. bineinteles, cu ajutorul prietenului vedeta, care in 2 e-mailuri mi-a condensat cei 8 ani de experienta (bah, vedeto, stii ce n-am inteles eu? unde bag firu' rosu si unde p-ala negru, mai nene...).
bun, ma duc eu, super specialist in audio la interviu, astept vreo 10 minute si apoi sunt introdus in biroul unui nene care ma ia la intrebari. ca ce mai fac, cum e pe aici, ce-am facut acolo, cu cine... ma nene, si-n timpul asta casca... bah, da' cascaaaaaa... stii cum? cascat d-ala cu lacrimi in ochi. deci ii era astuia un somn, frate, de ma simteam si prost acolo, ca-l deranjam. sunt convins ca daca nu apaream acolo, la ora aia era pe sub vreun birou sau prin vreunc colt ascuns sforaind. phoaaaa, inca nu-mi revin... deci nu era somn d-ala de oboseala ala de-l trecea, era somn cronic, d-ala de esti obisnuit ca la ora 2 dupa-masa sa te intinzi putin, la motaiala.
printre cascaturi mi-a pus vreo 1429 de intrebari pe cele mai diverse teme, apoi mi-a dat 1127 de explicatii despre ce se intimpla acolo. chiar ma intrebam, daca e atat de ostenit ce dreaq nu ma expediaza mai repede. si a facut-o - mi-a bagat sub nas niste hartii, teste cica, sa le completez in 20 de minute. nush ce-a facut cat am completat eu alea, dar sigur si-a pus ceasul sa sune, ca n-a intarziat un minut peste cele 20. mi-a luat hartiile, m-a mai plimbat putin prin ograda, sa vad acareturile si apoi mi-a dat branci pe scari, promitand ca imi va mai trimite o serie de teste pe e-mail. nu m-am mai uitat inapoi sa vad daca mai casca, deci nu stiu ce sa va zic de asta.

breaking news

2009-11-16T23:02:00.000-08:00

hai, sa cheme careva protv-ul, sau, daca nu stiti numarul, stati linistiti pe spate si nu respirati, ca va dau o stire de n-o stiu nici canadienii - suntem cu macar unul mai putini pe pamant din seara asta. mi ti-l matrasira pe unu' chiar sub geamuri, cu 6 focuri, adica pacpac-pac...4 secunde... pac-pac-pac.
eu eram cu fie-mea la ea in camera, ne uitam la desene si am auzit impuscaturile. obisnuit cu zgomotele din bucuresti, n-am dat atentie, desi mi-a trecut prin cap ca astia nu prea stiu sa dea cu biciul in curtea casei si in niciun caz n-ar face-o noaptea, pe ploaie. dar cand m-am uitat peste vreo 10 minute pe geam, io-te luminile de la discoteca, d-alea de le plac negrilor sa topaie cu mainile la spate la vecinii americani - rosu-albastru-rosu-albastru.
acum nu mai circula nimeni pe strazile din jur, a blocat politia tot. ii vad de la geam pe politai in fata caselor de vis-a-vis cum stau si discuta. la douaj'de metri de geamurile noastre zace masina in care/din care s-a tras; are motorul oprit si baterie nou-nouta, ca sta de vreo ora cu farurile aprinse si tot aprinse sunt.
sincer mi-e cam frica, nu de alta, dar de la ce priveliste am s-ar putea sa ne mareasca astia chiria, ca prea suntem in primu' rand...

le: d-asta-mi place mie in canada, ca astia sunt sinceri si hotarati. ce sa se injure, ce sa se bata, ce sa-si violeze femeile sau sa se spurce la televizor; nu, frate, pac-pac si aia e. sanatate maxima.

da, traiesc...

2009-11-09T17:34:00.000-08:00

asta ca sa raspund mesajelor de la telespectatori. si uite ce fac:

am auzit de ce-i pe acolo, prin tara... simo, sab, sorry, sunt alaturi de voi...

urc pe scara sociala...

2009-10-26T23:43:00.000-07:00

...cu pasi mari pentru omenire. in curand veti auzi de mine - o sa va sun de pe otopeni. haaaaaahahaha... hai ca nu-i asa de rau aici, nu dispera mateo asa usor...
s-a supt cu cafeneua, n-a fost sa fie; n-am rezistat decat patru zile. ca realizari - am pus cafea peste un ceai, am uitat un sandwich in toaster pana s-a facut scrum, am cautat o prajitura in vitrina timp de vreo 3 minute, am dat rest la o hartie de 5 dolari monezi in valoare de 5,60 dolari (am pus la loc, in casa, de la mine, stiti ca sunt corect) si tot asa. cred ca imi simt deja lipsa, asta e, acu' n-o sa moara de dor. deci m-am dus la manager si m-am rugat de ea sa ma elibereze din functie - a facut ceva mutre, dar pana la urma nu te pui cu un spirit liber si n-a avut incotro. am iesit repede pe usa, ca stiti ca nu-mi plac despartirile lungi. oricum, sper sa nu uite sa-mi trimita banii pe zilele alea de munca, nu de alta, dar m-au spart astia cu parcarile in ubc: 12 dolari pe zi! ia muie, ma!
asa ca m-am orientat rapid in jur si dupa circa 152 de cv-uri trimise prin prejur, m-am pricopsit cu o strigare la un interviu pentru un post de telemarketer - stiti voi, ratatii aia care te suna sa iti vanda ceva, dar care nu apuca sa spuna ce ca li se umple gura de pewla. sa vedem ce-o fi si aici, ca de maine incep.
altfel, numa' aventuri pe aici - ploua, apoi ploua cu stropi mari, dupa care ploua cu stropi mici, dupa care ploua cu picaturi rotunde, urmate de picaturi alungite, pe urma incepe sa ploua cu soare, cu vant, cu frunze, cu somalezi... ia mai luati voi niste poze, ca sa nu mai dati atatea buzz-uri pe mess:

bah, cand am vazut ninja asta pe strada m-am intrebat daca e pe partea barbateasca sau p-aia femeiasca. dupa figura nu mi-am dat seama, ca am impresia ca zambea sau il/o durea maseaua. nici echipamentul nu m-a edificat, iar accesoriile m-au bagat in ceata - geanta de femeie si umbrela de barbat. ma rog, n-am avut timp sa observ mai multe, ca s-a retras rapid in ambasada care se vede peste drum. o fi fost chiar ambasadorul... ?

deci uite civilizatie, da? aici, la canada, exista mecanici care repara cosurile de gunoi. cica nu se plateste foarte bine...

aici este o poza ca in revistele vechi - gaseste nustiuceul. asadar, va rog sa imi spuneti ce eveniment special se petrecempulamea ziua-n amiaza mare, pe o strada din centrul vancouverului?

si inca ceva poze din pauza de 10 minute de ploaie de saptamana trecuta. cica s-a dat si liber in fabrici cu ocazia asta.

si pentru final, uite si doi porumbei care au iesit sa bea apa din fantana intr-o dupa-amiaza insorita din vestul canadei. de emotie mi-a tremurat si mana...

o alta zi, o noua ploaie

2009-10-17T17:14:00.000-07:00

azi am sfidat ploaia si ne-am plimbat putin prin stanley park si apoi prin downtown. n-a fost chiar rau.

sigur a murit asta?

2009-10-16T23:25:00.001-07:00

eu nu cred ca michael a murit, ca de cand sunt aici n-am auzit nimic de chestia asta...

de luni ma integrez, am job

2009-10-16T12:36:00.000-07:00

so, prietenul vostru, mateo, are job. de luni o va arde barista. nu e cine stie, nici pe departe ce visam, dar e ok pentru inceput. am incercat cu cv-uri (resume-uri, cum le spun astia, pe aici), dar nu m-a bagat nimeni in seama, nu pentru ca n-as fi avut cateva pagini pline, ci pentru ca fara experienta locala esti cam zero p-aici. asa ca de luni o sa invat sa fac cafea, sa dau rest la ten bucks, sa zambesc frumos, sa rup usa la 6.30 dimineata.
nu e foarte usor sa ma obisnuiesc cu ideea ca trec de la pozitia picior peste picior, cu menu-ul in mana, la masa, direct in spatele tejghelei, dar imi trece cand ma gandesc la cat de bine se simte fie-mea aici, la cum se bucura cand vede veveritele in copaci dimineata si cum sta seara la geam sa apara prietenul ei, flower, sconcsul ce are o vizuina prin vecini, la cum sare si se arunca pe iarba asta curata, cum vine cu obrajii rosii la mine, razand cu gura pana la urechi.

in rest, totul bine si frumos pe aici, a inceput din nou sa ploua linistit, mocaneste, dar oamenii nu par sa bage de seama. chiar ma miram azi-dimineata ca nu se ingreuneaza traficul, ca la bucuresti, cand cad doo picaturi consecutive. si cum ma gandeam eu mai adanc, hop, frana ca ne prapadim, era sa intru intr-unu' care statea in spatele altuia, care statea in spatele unui nissan care statea in fundul unei coloane de vreo 0,8 kilometri. waw, uite ca m-am inselat, si la astia se misca treaba greu pe ploaie... am facut kilometrul ala in vreo 5 minute si cand am ajuns in intersectie am vazut luminitele de craciun de pe masinile de politie. ma gandeam 'ce repede au venit astia sa dea drumul la trafic, in intersectie'. cand colo, de fapt, ei blocau traficul. pentru ca, oroare, cazuse un cablu pe sosea! deci, frate, ma intelegi? un cablu care ar fi trebuit sa atarne spanzurat pe deasupra soselei cazuse acolo, langa intersectie. iar cablul ala, care nu cred ca avea curent pe el, ca era prea subtire, nu putea fi ocolit de soferi. a trebuit ca 2 dube de interventie si 2 masini de politie sa marcheze locul, ca nu cumva vreo chinezoaica sa creada ca un sarpe boa i s-a urcat pe masina, in caz ca ar fi trecut pe sub cablul ala.
si ma nene, oamenii se iau in serios aici - sa-i fi vazut pe baietii de la interventii cat de preocupati erau - vorbeau la statii, faceau miscari ample, isi roteau capetele in jurul gatului de parca ar fi cazut un avion. dar niciunul nu ar fi pus mana pe cablul ala si sa-l arunce la loc, in manunchiul de unde se desprinsese. cred ca asteptau un specialist in cabluri cazute pe sosea. de fapt, am impresia ca era unul acolo, dar ala nu voia sa se bage, ca el era specialist in cabluri cu grosimea de 0.9, iar cablul ala era de 0.4, asa ca astepta ori persoana potrivita, ori indicatii exacte.
dupa ce am trecut de locul tragediei am intrat din nou in normal cu traficul.

si pentru incheiere, la cererea telespectatorilor, cu dedicatie pentru fratele marian, un romantic incurabil, cateva fotografii clasice din jurul casei pe binecunoscuta si indragita tema 'culorile toamnei' :)

comentarii pe blog

2009-10-12T19:28:00.001-07:00

abia acum am descoperit ca nu puteau comenta decat cei ce erau inregistrati pe nushcedreaq. am rezolvat, se poate comenta din orice pozitie. sorry.

dupa o luna de canada

2009-10-12T16:39:00.000-07:00

poimaine se face luna de cand am ajuns aici. nu suntem nici mai frumosi, nici mai destepti, nici mai bogati si nici mai fericiti decat in romania. dar in mod sigur suntem mai linistiti. si mie cel putin imi face placere sa ies dimineata pe strada; nu-mi mai e sila ca o sa calc dupa primii 20 de metri intr-o flegma sau o sa vad in jurul meu doar siluete cenusii cu fruntile incruntate. aici pot respira aer curat chiar daca sunt in centrul orasului, nu sunt inconjurat de claxoane si injuraturi si manele si respiratii puturoase. stiu ca daca ma opreste politia am gresit ceva, stiu ca daca am taxe de platit nu pot s-o dau la-ntors, stiu ca trebuie sa fiu corect pentru ca si cei din jurul meu sunt corecti. invat din nou valori pe care le credeam desuete.
cand ma sui in masina nu mi se mai strange inima - se circula greu intre anumite ore, e adevarat, dar nu se suie nimeni pe mine, nu mi se taie fata, nu sunt claxonat daca raman la mai mult de 3 metri in coloana de cel din fata mea, indicatoarele sunt clare, regulile respectate, pentru oamenii de aici mersul cu masina e o placere sau o necesitate, nu un concurs de aratat muschi sau o demonstratie de forta si proasta crestere.
in magazine sunt angajati care incearca sa te ajute si care nu stramba din nas daca probezi 3 tricouri si nu iei niciunul. la restaurante sunt alti angajati care vor sa te simti bine nu pentru a le umfla buzunarul de bacsisuri mari. poate nu o fac din vocatie si nici cu placere, dar si unii si altii stiu ca pentru asta sunt platiti si stiu sa-si castiga banii. nu am vazut inca in mall-uri vanzatoare plictisite care-si fac unghiile in asteptarea vreunui fotbalist care sa le zambeasca frumos si sa le scape de chinul zimbetului fortat si al amabilitatii formale.
in rest, totul bine si frumos, suntem inca pe vreme frumoasa, nu au inceput ploile. suntem inca fara joburi asa ca ne putem plimba cat vrem (am insa impresia ca in curand nu o sa prea mai vrem, dat fiind faptul ca s-au dus deja 20.000 bucks :)).

si acum, niste poze de prin preajma :)
uite niste locuri de joaca, cum sunt cel putin 10 pe o raza de 2 km; pe jos e ori un cauciuc moale, sa nu se loveasca astia mici, ori un fel de bucatele de lemn, tot pentru protectia copiilor. si nu sunt numai leagane si tobogane, sunt jocuri care sa le dezvolte indemanarea, sa-i faca sa gandeasca.

am trecut din nou pe la lacul din spatele blocului lui titus. ma rup ratele alea :)

iar la steveston...

cand ne-am intors de la whistler, sambata, am oprit pe undeva, pe drum, ca facea aia mica pipi.

pe langa kitsilano.

si repede, prin downtown:

in centrul orasului e o gradina. au pus aia floarea soarelui, castraveti, fasole si alte alea. iar steagurile alea rainbow marcheaza zona de fundasi de pe davie street.

si poate va era dor de mine :)

fumator in canada

2009-10-07T11:57:00.000-07:00

ba nene, iti trebuie oo ca sa fumezi in canada. in primul rand trebuie sa fii putin sonat ca sa dai 10 dolari canadieni pe un pachet de tigari, iar apoi trebuie sa te obisnuiesti cu statutul de paria, pentru ca aici nu se fumeaza decat pe trotuar.
asadar, 10 dolari, adica aproape 30 ron. e mult, mai ales ca tigarile sunt niste mahoarce imputite, facute aici, in canada. da, asa e, astia nu importa tigari. singurele mai de doamne-ajuta sunt niste marlboro locale, niste pachete cu logo-urile marlboro, dar pe care nu scrie marlboro.
apoi, nu ai voie sa fumezi aproape nicaieri. in case nu, pentru ca toate au senzori de fum si sprinklere; in baruri si restaurante nici pomeneala. deci iti iei o cafea de la starbucks si te duci la 6 metri distanta (asa zice legea - 6 metri distanta de orice magazin / cladire), stai pe ciuci si bagi. iar oamenii se uita lung la tine, cu mila, parca.
tot zic ca ma las, dar perioada asta e destul de dificila si numa' sevraj de nicotina n-as duce...

m-am specializat, sunt instalator

2009-10-04T23:26:00.000-07:00

deci le dau clasa instalatorilor polonezi. po'sa-mi iau brevet cu poza - am reusit sa desfund veceul. cu mana dreapta.
deci ieri seara ma striga anca, panicata, cica nu se mai scurge apa din veceu. ma duc si ma uit expert - petele alea de ulei si patrunjelul care pluteau la suprafata au demascat faptasul. zic 'bah, sa-mi bag pula, si-n canada arunci ciorba la veceu? macar scoate dreaq morcovii si cartofii din ea, ca la astia instalatorul nici nu se clinteste din fotoliu fara 100 de parai.' oftand - e greu sa fii bun, iar lumea sa stie asta - bag acel instrument de cauciuc cu maner de lemn care am uitat cum se cheama (ha, se intampla si la marile case, nici aia de la beatles nu stiau notele muzicale) in veceu, flosc, pleosc, harsti, farsti... hai ca merge.
ma culc multumit si ma trezesc duminica dimineata. devreme, pe la 8 juma. ma spal frumos, ma aranjez, apoi plec la starbucks sa ling o cafea. cand ma intorc, anca, emotionata, imi comunica faptul ca in veceul proaspat desfundat avem un cacat. zic 'e pula, asta e acum, vrei sa trag si apa dupa tine'. zice: 'dar asta nu e cacatul nostru!'. deci mi-a stat inima. apoi mi-am adus aminte ca usa a fost inchiata peste noapte, asa ca, eliminand faptasii, mi-am dat seama ca totusi, mai trebuie facut ceva la buda aia.
si, asa cum, v-am spus, nedorind sa-l deranjez pe instalator, m-am dus la canadian tire si m-am uitat putin la sculele disponibile. singura care stiam ce face era o sarma lunga de vreo 3 metri, care cred ca se cheama sarpe. e, de fapt, o sarma otelita in forma de arc ce se baga in gaurile infundate pentru a impinge cacatul la deal. deci gay. deci l-am rezolvat.

update - deci nu l-am rezolvat, pentru ca ieri iar s-au cacat chinezii de deasupra in buda noastra. asa ca am chemat un instalator, care s-a dovedit a fi chinez. asa ca instalatorul chinez a rezolvat problema cu cacatul chinezesc. ce de chinezi sunt in canada!

prin stanley park

2009-10-04T23:04:00.000-07:00

vineri am dus-o p-asta mica la aquarium. a intrat doar cu anca; eu am ramas p-afara, s-o frec putin prin stanley park. mi-am luat o cafea si am luat-o usor, la picior. as fi putut sa inchiriez o bicicleta, dar aveam spatele intepenit, nu ma puteam misca deloc in voie, asa ca am preferat mersul pe jos, mai ales ca era prima zi din saptamana respectiva cand vedeam soarele.
si, ca majoritatea plimbaretilor de la ora respectiva am facut poze:

uite cat de curata e apa oceanului. iar pasarile alea sunt vii si salbatice, nu ca ratele alea impaiate din cismigiu:

cam o data la 10 minute ateriza/decola cate un avionas d-asta mic, de apa. presupun ca faceau ture cu turisti pe deasupra parcului.

astia marcheaza tot - pistele de biciclisti, aleile pietonale, pistele de roleri. si chiar le respecta.

alte pasari vii, niste gaste, cred. iar cand trec ele strada se opresc toate masinile. costa mai putin placutele de frana decat amenda.

apoi am intrat in padure. ba nene, da' ce padure. m-am ratacit cel putin de 3 ori in 2 ore, cat am ars-o pe acolo...

de cand am vazut semnul asta am mers mai pe marginea drumului. nu de alta, dar mi-a fost tarsa sa nu ma ia pe cadru vreo baba bezmetica cu vreun scaun cu rotile 4x4 scapat de sub control. apropos de handicapati - sunt multi d-astia p-aici, multi rau. i-am auzit pe unii spunand ca e o natie cariata. eu nu cred asta. eu cred ca sunt atat de multi handicapati pe strada pentru ca astia nu-i tin in casa, ca romanii, de exemplu. nu-i baga sub patura, cu ochii holbati in televizor si cu ratoiul pe pula, ii scot afara, frate. la aer, in parcuri, pe strada. sa vada, daca nu se pot misca, sa simta, daca nu pot vedea. le permit sa traiasca si sa guste din viata atat cat pot, nu incearca sa ii ascunda sub pres.

eh, dar ce avem noi aici... iata o lucrare istorica. dateaza din 1990, dintr-o zi nebuna, cand un taran canadian s-a infratit cu codrul in cel mai pur romanesc stil si s-a bagat in istorie. cel putin un copac il va tine minte. oricum, un monument al naturii pentru ca a fost singura lucrare de acest gen pe care am admirat-o, cat e parcul asta de mare. sau, nu stiu, or mai fi fost, dar poate am mers eu in sens invers al fetei copacilor pe care o cresteaza white thrash-ii locali.

poze prin parbrizul crapat

2009-10-01T22:33:00.000-07:00

ieri am facut o prima iesire din vancouver. am fost cu van-ul lui titus pana la whistler. am fost pe fuga, nu am apucat sa ma dau jos din masina sa fac poze, asa ca am tras prin parbrizul spart si murdar.
whistler e o statiune montana, jmechera rau, din ce am auzit de la guri si aida; si ii cred, ca doar acolo stau ei.
drumul mi s-a parut destul de lung, dat fiind ca am plecat din marpole, unde stam si am trecut prin north vancouver. dar asta nu pentru ca am fi facut mult pe drum. nu, ci din cauza ca tot treceam prin paduri uriase si credeam ca am iesit din vancouver, iar titus radea - nici macar in north vancouver nu ajunsesem. asa mi-am dat seama cam cat de mare e orasul asta; cred ca se intinde pe mai mult de 50 de km. bine, mai citisem eu o gramada de chestii pe tema asta, dar e altfel cand simti drumul sub tine.
am mai observat chestii noi la canadezii astia - desi autostrada aia e ca-n palma, cu cate 2 benzi pe fiecare sens (mai putin pe vreo 10 km), limita nu sare de 100 km/ora. si astia chiar merg cu viteza asta, desi nu a fost niciun radar fix sau mobil nici la dus nici la intors. apoi, ei nu se dau la o parte de pe banda a doua decat daca merg sub viteza maxima legala. daca sunt pe viteza legala nu-i urnesti nici cu tancul de acolo. nu functioneaza nici tactica farurilor si nici macar claxonul. nu pentru ca ar fi nesimtiti, eu cred ca ei pur si simplu nu inteleg chestiile astea.
si am mai vazut o faza misto - e un drum cu 3 benzi, pe care se circula in ambele sensuri. faza tare e ca intre cele 3 benzi sunt numai linii intrerupte. iar deasupra fiecarei benzi, din km in km, este cate un semafor, deci 3 in linie. iar aceste 3 semafoare sunt ceva de genul verde - verde - rosu. asta inseamna ca cei de pe sensul celalalt au verde - rosu - rosu. periodic, in functie de trafic, semaforul de pe banda din mijloc devine portocaliu. in acel moment toti cei care mergeau pe banda aia se baga frumos pe dreapta, iar o buna perioada banda de mijloc sta libera, cand cei de la trafic vad ca s-a eliberat dau drumul la celalalt sens, cel care suferea din cauza aglomeratiei. ma gandeam cum ar fi sa puna si la taranu' roman 3 benzi cu semafoare deasupra. cred ca ar deveni rapid autostrada mortii. nu din cauza ca nu inteleg, daca intelegi ce vreau sa zic.
si acum pozele prin parbriz crapat.

fuck you very much, orange romania

2009-09-29T22:59:00.000-07:00

ia uite-i pe baetasii si fetele de la orange cat de impetuosi sunt:
cand am plecat in canada am luat cu noi telefonul ancai, cu abonament orange pe el. cand am ajuns a vorbit de pe el cu oamenii de aici si cu maica-sa, in tara. la doua saptamani de la aterizare, hop si telefon de la orange, dar nu pe numarul ancai, care normal, ca din canada, nu mai raspunde la numere necunoscute, ci pe numarul maica-sii:
alo, buna ziua, sunt sluga la orange, zice o voce.
da, va rog, zice maica'sa
pai, zice vocea, tre' sa ne platiti abonamentul.
pai platim, da' trimiteti factura.
pai o trimitem, da' e de opt milioane.
opt milioane. ma-sa se aseaza direct pe parchet.
opt milioane. vocea e satisfacuta de efect - parchetul e vechi si scartaie.
de unde opt milioane?
pai v-a sunat fata din canada.
da' de unde stiti.
noi stim tot, ca suntem orange romania si avem urechi la pula.
bine, dar trebuie sa vorbesc cu fata mea, ca eu sunt pensionara, nu am vazut atatia bani decat la mateo cand isi cumpara obiective (muie, mah :))
pai daca nu aveti atatia bani, mai bine vindeti ceva de prin casa, ca e mai bine asa decat sa aveti de-a face cu politia.

ma-sa incepuse deja sa-si faca poze cu covorul persan, crezand ca se vor desparti dupa cei 25 de ani de existenta comuna si presupunand ca va obtine pe el un pret echivalent cu cel cu care-si plateste orange lacheii pe minut pentru a-i suna pe oameni cu sfaturi pline de caterinca. pana la urma a vorbit cu anca si s-a rezolvat. si cu factura si cu persanul.

asadar, muistilor portocalii care suna oamenii batrani si ii ameninta le dedic ca de anul nou... ba nu, de halloween, ca-i mai aproape, sa le stea pula-n gat; daca nu a mea, ca sunt cam departe, macar aia proprie, sau, daca nu poseda, cea mai apropiata pula din ferentari.
si le mai dedic fomistilor si un cantecel, sa-l bage in reclamele lor haioase sau sa-l puna oamenilor cand ii tin on hold:

update: i-au blocat abonamentul maica-sii ancai. puteti sa-mi spuneti tata omida, dar am simit in urina de dimineata ca o firma de telefonie va ramane cu niste abonamente neplatite.

la volan prin vancouver

2009-09-29T15:18:00.000-07:00

sunt sigur ca un sofer care n-a condus in viata lui decat in vancouver nu va face fata mai mult de juma' de ora traficului din bucuresti. p-orma nu ca loveste masina, ci pur si simplu o lasa in mijlocul strazii si o ia la fuga cu mainile in sus. au astia, aici, un stil de condus batranesc si fara oo. nu se injura, nu se ia fata, nu se parcheaza pe trotuar, se da prioritate la pietoni... nu mi-a venit sa cred la inceput. dar acum ma simt extraordinar in trafic, nu mai stau ca un arc. de cand sunt aici nu cred ca am auzit 3 claxoane cu totul.
sunt chestii diferite de ce stiam din romania - in primul rand semafoarele nu sunt in capatul strazii, ci dincolo de intersectie. apoi, chiar daca ai rosu, poti sa faci la dreapta daca ai liber si daca nu e semnalizat clar locul ca nu ai voie. pe stradutele laturalnice nu ai prioritate decat 1-2 intersectii, apoi vine un mare stop si tot asa; asta pentru a-i face sa nu goneasca pe aceste stradute linistite. mai sunt tot felul de ciudatenii precum benzile cu diamant (pe strada e desenat un romb, semn ca acolo nu circula decat autobuze si masini cu mai mult de 3 ocupanti, un fel de banda de fuga), faptul ca semafoarele clipesc pe verde, apoi trec pe verde constant, apoi pe galben si rosu, benzile largi de biciclisti care strabat tot orasul si pe care nu vezi nicio masina, felul in care pun astia frana cand te vad ca te bagi in mijlocul strazii sa traversezi, faptul ca atunci cand dai semnal si ai o masina aproape, ai bine, ala nu accelereaza pentru a 'te ajuta' sa schimbi banda, ci incetineste si iti face loc in fata lui...
trecerile de pietoni clasice - zebrele - sunt foarte rare, pozitionate mai ales pe strazile/bulevardele lungi pe care nu sunt intersectii. in rest, pietonii traverseaza la capatul strazii, cand masinile au rosu sau cand actioneaza butonul. oricum, sunt putini oameni pe jos, pentru ca distantele sunt foarte mari.
peste 50% din masini sunt honde civic, noi sau vechi, iar 80% sunt japoneze. m-a mirat, pentru ca ma asteptam sa fie foarte multe masini americane, dar nu se vad decat rareori.
benzinariile sunt 99% automate - alimentezi singur: bagi cardul, alimentezi, iei chitanta, pleci. am pus si eu benzina la o statie d-asta, automata si cred ca o sa apar pe youtube. desi stiam ca am gaura de la rezervor pe stanga am parcat cu pompa in dreapta, obisnuit ca in romania, sa trag de furtun. am tras si aici si pula, era sa cada pompa pe mine - furtunul e fix, nu are prelungitor. m-am urcat in masina, am dat mai in fata, doar-doar o ajunge furtunul, fix pula. am dat si mai in fata, am reusit sa bag mufa in rezervor cumva intr-o parte, intinsa la maxim, dar cand am vrut sa alimentez nu a mai curs benzina, ca-mi expirase timpul. m-am suit dreaq in masina si am pus-o pe partea ailalta, am alimentat si m-am tirat urgent de acolo. cre'ca mai rad si acum aia, de la statie, de mine.
parcarile - in zonele de locuinte ai locuri de parcare cacalau, pe langa case sau blocuri, dar in downtown nu - acolo totul se plateste. nu numai parcarile mari, ci si parcarile in fata magazinelor/caselor. sunt pe ore - bagi banul sau cardul si stai cat vrei. minimul e 2 dolari pe ora, maximul 8 dolari pe zi. daca te verifica si ai sarit de ora de pe bilet sau ai parcat unde nu e voie iti salta masina. eu am parcat in fata unei plaje intr-o parcare care nu mi s-a parut a fi cu plata cand am intrat, dar cand am revenit la masina am vazut aparatul de taxat, mare cat o caruta si m-au trecut transpiratiile. dar masina era in parcare, ba, mai mult, aveam pus pe parbriz, sub stergatoare, un tichet valabil inca - asta pentru ca vreun crestin care si-a platit parcarea si a plecat inainte ca bonul sa expire s-a gandit si la taranul cu ford care nu avea tichet in bord si i l-a lasat pe al lui, sa nu-si ia cretinul amenda.

chestii de p-aici, cu poze

2009-09-28T22:06:00.000-07:00

deci chestia cea mai importanta ce ni s-a intamplat pana acum e ca l-am vazut pe mitica. deci mitica exista! are o toyota proteje si exista!

apoi, ne-am plimbat pe diverse plaje. si a fost relaxant.

seara e frumos in spatele aeroportului, la cativa zeci de metri de pista de aterizare. stiu ca unele poze sunt miscate si out of focus, dar mie imi plac asa cum sunt. iar canada asta are niste culori atat de frumoase, ca nici n-a ai fost nevoie de photoshop (care oricum e interzis prin lege aici :).

asta e mic, cainele lui titus si al anei :)

mi-a placut mult in steveston, un satuc de la marginea vancouverului.

si am descoperit si iepuri langa un parc auto. ai dreaq, nu le era frica de nimic, aveau ceva din atitudinea pisicilor din romania.

in parc, langa blocul lui titus, vin ratele pe lac. multe, frate.

iar aici e in fata casei noastre. asta e copacul din care o veverita ii spune 'buna dimineata' lui erin.

mi-am luat masina...

2009-09-27T22:16:00.001-07:00

subtitlu - taran in canada :)
la 4 zile dupa ce am ajuns in vancouver ne-am dat seama ca viata noastra fara masina ar fi foooaaarte complicata. exista autobuze, skytrain, sea-buses, dar fara masina esti cam pierdut in spatiu.

eu venisem hotarat din tara pe suv. voiam ori un cherokee ori un crv. dar titus si guri nu si nu - ca o sa consume mult, ca te strecori greu cu el si tot asa. la recomandarea lor, am inceput sa caut ceva gen honda civic / nisan sentra / mazda protege. am strans vreo 10 anunturi si am inceput sa sun. primul care mi-a raspuns la telefon a fost un rus care nu stia sa imi spuna pe litere numele strazii unde locuia; dupa ce ne-am inteles, intr-un final, am ajuns la el. rusul era pe la 50 de ani, avea o burta de 50 de kile si vorbea engleza cu accent rusesc, exact ca in filme. ba, da' candea a usturoi de te darama. nush ce kkt mancase de dimineata, ca era ora 10 cand ne-am vazut... si mai avea o chestie distinctiva - avea cate o tufa de floci in fiecare nara. era clar nefumator, ca altfel si-ar fi ars chestiile alea cand si-ar fi aprins tigarea. ma rog, manechinul asta voia sa vanda o acura fara niciun incident auto, zicea el, din 2002, cu 80.000 km la bord cu 7.500 dolari. pretul era bun pentru o masina ca aia. ne-am plimbat putin, masina parea ca merge bine. dar titus era cam banuitor in ceea ce-l priveste pe manechin, asa ca am mers la un birou de asigurari pentru a cere un istoric al masinii (in canada se centralizeaza toate incidentele in care sunt implicate masinile); am platit 25 dolari pentru treaba asta, dar au fost bani bine cheltuiti - s-a dovedit ca masina aia avusese vreo 5 accidente usoare, unul cu dauna totala si fusese si furata si apoi gasita. deci o epava. sa-mi bag pula-n mortii lui de rus tepar.

urmatoarea masina pe care am vazut-o a fost o honda civic din 2005, cu 110.000 km la bord, la 7800 dolari. l-am sunat pe om, care, contrar obiceiului local, nu ne-a chemat in fata casei lui, ci ne-a indicat o straduta retrasa unde sa-l asteptam. si a aparut. mai intai a parcat langa noi o honda neagra, cu jenti late de magneziu. era beton! apoi s-a dat jos proprietarul. deci am avut impresia ca sunt din nou in ferentari. era un tigan cam la 1,70, patrat, cu gatul gros cat capul, dezbracat pana la brau, cu bratele cat picioarele mele, vreo 10 tatuaje de puscarias, iar bomboana de pe coliva - la gat avea 4 lanturi groase de aur, de diferite lungimi, ce se scurgeau prin parul de pe piept. un tigan! noi ne-am uitat lung unul la celalalt si am inceput sa ne bagam in seama cu el. totul bine si frumos pana cand titus a zis ca vrea sa conduca masina, iar tiganul a zis ca o sa conduca masina dupa ce o sa o cumpere. titus s-a enervat si a dat semnalul de plecare, tiganul s-a uitat urat dupa noi, titus i-a zis ca e muist si ca poa' sa-l suga, tiganul s-a luat dupa noi injurand, guri l-a impins pe titus in masina, eu il tineam pe tigan, lumea trecea si se uita la noi.

dupa o pauza de cafea - ba, ce cafea buna au astia la starbucks aici! - ne refacem fizic si psihic si luam un ultim telefon pe ziua respectiva. vorbim cu un armean care avea un ford escape xls din 2002, cu 110.000 km la bord, la 6500 dolari. ne vedem cu el, masina arata super bine, avea si un sistem de navigatie cu gps, dvd, radio si tv cat un ecran de laptop. mergam cu masina, care se misca beton si stabilim pentru a doua zi sa facem actele. eu credeam ca o sa pierd macar juma' de zi cu chestia asta, dar nu, nu a fost asa. la 10.00 ne-am intalnit in fata biroului de ... pula mea, nu stiu cum se traduce sau ce fac aia acolo, dar se cheama 'autoplan', iar la 10.20 eu dadusem banii, armeanul ii luase, el isi stersese masina de pe numele lui, eu o trecusem pe al meu. in plus, aveam si numere noi (btw, pe care scrie 'beautiful british columbia') si asigurare facuta. foarte simplu si frumos.

masina e beton, are motor de 3 litri, cutie bineinteles automata si suntem foarte incantati de ea. erin se poate misca acum cat vrea acolo, in spate. la 2 zile dupa ce am luat-o m-a oprit si politia pe autostrada. stateam la un stop si vad ca in spatele meu opreste politaiul. se face verde, pornesc, pleaca si el, mergem asa, unul in fata, altul in spate vreo 300 metri si dintr-o data vine craciunul - a dat drumul la lumini si sirene, si are multe, frate. desi stiam ca-l am in spate, tot m-am speriat. am tras pe dreapta si i-am spus ancai sa o ascunda undeva pe erin, ca nu aveam scaun de copil si pentru asta se fura amenda mare aici. ma rog, dupa vreo 2 minute in care a stat la el in masina, vine la mine, la geam si-mi zice ca nu-mi merge un bec pe frana. dau sa ma dau jos, sa verfic (pula mea, eram emotionat, oricum nu aveam ce verifica, ca doar nu se suia el sa apese pe frana ca sa-mi demonstreze), el zice ca nu e nevoie, apoi isi baga capul ala ras de japonez in masina si o ocheste pe fie-mea. ups, zice, ia sa vedem actele. acum, toate actele mele canadiene sunt o foaie scrisa la indigo de ofiterul de la aeroport, foaie care zice ca e o chestie temporara care e valabila pana la eliberarea resident card-ului. ii dau tipului foaia, se uita lung la ea, apoi la mine. eu scot tot ce aveam in portofel si el isi aleagea de acolo; n-a vrut pasaport, carte de credit, buletinul. s-a multumit cu carnetul de romania si cu foaia pe care am primit-o la autoplan, care aici tine loc de talon. mai sta vreo 5 minute in masina, apoi vine si ma intreaba a cui e masina. eu m-am cacat pe mine - am crezut ca e furata. dar ii zic, cu tupeu, ca e mea. pai, zice, nici n-ai carnet de bc, ai venit de 8 zile, de unde ai masina asta? am cumparat-o, coae, ne-a dat nea adrean banu' cand am plecat din tara. ma rog, o mai freaca el putin pe langa masina, se mai uita o data erin, ne zice ca, daca tot nu avem scaun, macar sa-i punem centura si ne ureaza drum bun. lucru care i-l urez si eu, dar printre dinti, sa nu auda fie-mea. oricum, tipul a fost ok, ca putea sa ma arda. si-n plus, nu se compara cu plotonerii de pe dn1. astia arata si se comporta intr-un fel, frate.

a, si o ultima chestie legata de masina - la 3 zile dupa ce am luat-o am descoperit ca in ambele cauciucuri din spate am cate un fier - pe stanga un cui si pe dreapta un surub. m-am interesat - reparatia costa 50 bucks fiecare. dar pretenu' titus il stie pe un canadian spagar care, cum a primit 30 bucks - cash!!! - le-a reparat pe ambele in 30 minute.

uite si ceva poze:

update - sa nu inteleaga cineva ca p-aici sunt doar tepari sau d-astia de care am scris mai sus. a fost doar o intamplare, un fel de 'it's just my luck'...

am ajuns...

2009-09-27T22:15:00.000-07:00

in 2 zile se fac 2 saptamani de cand am ajuns in vancouver si bineinteles, vorba cantecului, ca nu stiu cand au trecut.

drumul a fost nasol, obositor, m-a rupt - n-am reusit sa inchid ochii mai mult de 10 minute: ba veneau aia cu mancare, ba voia erin sa se plimbe prin avion, ba mi se facea de o tigare si ma tiram la buda sa trag cate un fum electronic (sau macar incercam, ca pe drum mi s-a descarcat tigarea). de fapt, pana la londra a fost ok. dar, din londra ne-am insotit cu niste indieni d-aia cu cearceafuri pe ei si turbane pe cap care candeau, frate, de zici ca venisera pe jos de la delhi. asa ca stewardesele, fete bune, au dat drumul la aer conditionat ca sa compenseze; dar ce zic eu aer conditionat… pula mea, cred ca au deschis un geam la avion, ca a batut un vaj tot zborul de la londra la vancouver de ma dor si acum maselele-n gura si ochii-n cap.

apoi ne-am simtit putin ultimii oameni la biroul de imigrare din aeroportul din vancouver, unde stateam la rand impreuna cu vreo 10 veri ai indienilor din avion, vreo 15 chinezi si o familie de moldoveni. dar am trecut repede de asta, asa ca am cules maldarul de geamantane de pe banda - deci chiar am avut 6 geamantane mari, 3 mici, 2 genti mari de umar, o geanta cu laptopuri, un rucsac si o poseta maxima de-a ancai (d-aia in care incap 3 perne si-un cerceaf). a fost cumplit - 2 oameni cu toate astea, plus un copil plictisit si obosit care numai de stat cuminte nu-i ardea. dar oamenii de nadejde ne asteptau la iesire - guri, aida si titus, thanks, guys! - si ne-au incarcat cu tot cu catrafuse intr-un van si ne-au carat acasa, la somn.

aceeasi oameni de nadejde ne-au plimbat in zielele urmatoare ca pe niste handicapati pe la toate magazinele si ne-au dat toate explicatiile noua astora, noii veniti, rudele sarace de la tara. pentru ca te simti de la tara, frate, aici, totul e atat de diferit fata de ce stiam… unele magazine sunt mai ieftine daca iei la bucata, altele la bax, cateodata e mai ieftin sa iei de la magazine scumpe pentru ca sunt mai aproape, trebuie sa stai cu ochii pe reduceri, care apar peste noapte, mobila cea mai ieftina nu e neaparat la ikea, ofertele bune la telefoane nu sunt ceea ce par a fi, tre’ sa-ti cumperi totul din timp, ca aici nu exista buticuri la coltul strazii, tigari gasesti doar la benzinarii si in anumite birouri din unele magazine… ah, daca am fi fost de capul nostru, acum eram la loc in romania, sau macar aveam biletele de intoarcere in buzunar.

in posturile urmatoare voi incerca sa scot in evidenta lucrurile care imi plac aici, aventurile prin care am trecut pana mi-am luat masina si in ce stadiu suntem cu integrarea in noua comunitate.

ps - vestile astea apar atat de tarziu nu din cauza nesimtirii mele, ci pur si simplu din cauza faptului ca nu am avut net pana azi-dimineata.