Ieri a fost finala Stanley Cup, Vancouver Canucks cu Boston Bruins la hockey. Tare sport, e primul pe lista sporturilor care nu-mi plac. Urmeaza curlingul (asta cel putin e funny) si Formula 1 (stai si te uiti la masini care se intrec - waw, du-te-mpula mea pe pod, pe DN1, macar e live). Bineinteles ca nu-mi dau cu parerea in gura mare pe chestia asta aici; doar faptul ca am intrebat de ce joaca astia de 7 ori consecutiv i-a facut pe oameni sa se uite lung la mine; cre'ca daca le-as zice ca nu pot sa urmaresc un joc in care nu stiu unde e mingea mi-as lua macar vreo doua flegme daca nu pe piept macar pe parbriz.
Ideea e ca pe vancouveroi ii cam lasa reci revelioane, 23 auguste si alte sarbatori; in schimb, se aprind puternic pe motiv de hockey. Nu mai conteaza ca nu castiga niciodata nimic; speranta nu moare. Asa ca finala asta i-a cam scos in strada. La inceput, la primele 6 meciuri in mod pasnic, indiferent ca au invins sau si-au luat-o sub mustata.
Dar la meciul decisiv unii baieti si fete si-au pus ciorapii murdari si gauriti, tricourile patate la subtiori, sapca in care a dormit hamsterul, chilotii cu harta poloniei in fata si cea a camerunului in spate, si-au adus aminte de toate bataile care si le-au luat cand erau mici, de toate lucrurile pe care si le-au dorit si nu le-au avut, si-au imaginat toate umilintele si privatiunile pe care le vor indura in urmatorii 50 de ani si au iesit sa sarbatoreasca. Canucksii si-au luat-o pe carca rau in finala, asa ca baetii si fetile mele au sarbatorit infrangerea.
Si asa cum se intampla cand se intalnesc rednecii, harapii si nepotii lui Winetou si se simt bine, se iau la bataie.
Organizatorii s-au asteptat la puhoaie de lume, asa ca au adus vreo 50 de toalete ecologice. Era caterinca sa te pisi inauntru si sa-i auzi pe aia deasupra ce vorbesc. Si cred ca era si mai misto sa stai deasupra si sa auzi cum clipoceste cristalin jetului de pisat.
Dupa ce s-a terminat meciul a inceput miscarea de promenada. Nimeni nu stia incotro merge si de ce; important in momentele astea e sa-l urmezi pe ala din fata.
Apoi au inceput sa apara ranitii.
Primele obstacole au fost puse la pamant - toaletele ecologice se pare ca i-au deranjat foarte tare pe baeti; nu stiu daca era cineva inauntru in momentul in care le-au daramat. Dar stiu sigur ca mirosea a pisat in zona. Cre'ca asta i-a enervat si mai tare.
Tristu' asta era atat de beat incat s-a chinuit 10 minute sa se catere pe toaleta aia daramata. Dupa 2 minute a cazut in cap.
Tanarul anarhist, viitor detonator de centura neagra plina cu basini, a simtit ca tre'sa-si exprime revolta fata de copii si de fotbal, asa ca a proptit si el, cum a putut, un gard intr-o vitrina.
Politatii s-au simtit ignorati asa ca au aparut brusc in peisaj. Au impartit iute cateva autografe pe spatele unor tineri neatenti de atata revolta. Eu m-am bucurat ca n-am nasul mare, ca la cum a vajait un pulan prin fata mea, acum puteam sa fac poze cu copiii pe post de Roland MacDonald.
Si cam astia eram noi - un arabete care-si injura camila in limba lui, un nativ nemultumit ca politia nu poarta pene de vultur, ca sa stie si el ce grade au politistii, niste taranusi de prin suburbii si multi curiosi. Si io.
Jocul se desfasura asa - baetii aruncau cu tot ce prindeau in politisti, politistii se retrageau vreo 10 metri. P-orma seful politistilor simtea un moment in care baetii oboseau putin si incepea sa urle. Atunci politistii strangeau randurile si porneau, tropaind, inainte, iar baetii se speriau si se tirau in apoi in valuri. Pare simplu, dar astfel se pune o presiune ingrozitoarea pe randurile din spate, pentru ca doar baetii din primele randuri stiu ce se intampla. Cei mai din spate doar vad ca toti se retrag si incep si ei sa impinga. Aici politistii au actionat extraordinar, pentru ca nu inaintau mai mult de 20 de metri. Altfel, cred ca s-ar fi calcat in picioare toti aia din spate. Ca sa ne intelegem - vorbim de cateva mii de oameni masati pe o strada de 20 metri latime.
La inceput, am avut impresia ca toata tarasenia se petrece unde ma aflam eu, pe Georgia St. Apoi am vazut fum inspre Granville, iar unii baeti m-au anuntat, excitati pana in parul din nas, ca tot Downtown-ul e-n riot.
Pana la un moment dat m-am gandit ca baetii sunt anarhisti si ca au boala pe banci si pe magazinele mari. Dar nu, ei doar voiau sa se simta bine fara sa o ia la laba. Asa ca spargeau orice geam.
Avantajul de a avea prietena - poti s-o pui sa-ti filmeze eroismele, sa se bucure si tac-to ca n-a crescut un molau in casa.
Dupa vreo ora de tavaleli au eliberat toata zona din fata Bibliotecii.
Ca sa mai scape de mirosul de pisat, bere si iarba politistii au imprastiat niste gaze lacrimogene. Am stat vreo 5 minute cu capul sub tricou; nu mai puteam sa deschid ochii; cre'ca umpleam o sticla de juma' de kil cat am plans.
Cand nu au mai avut proiectile pentru vitrine au trecut la masini.
Sa arda, da-le-n cacat, ca avem bicle.
Nu putea sa lipseasca Lady CaCa din peisaj.
Presupun ca baietii astia nu au vazut episodul din Myth Busters in care s-a demonstrat ca masinile incendiate nu explodeaza decat in filme. Acum s-au lamurit. Dar, sa fie siguri, inainte de a le da foc le-au spart geamurile, desumflat rotile, rupt oglinzile, indoit tabla. Tot nimic.
Un alt harap care incearca sa desluseasca subtilitatile tehnicii moderne - faruri, geamuri, oglinzi. Tot mai simplu-i la camila - pui o sfoara drept capastru si aia e.
Orice balena stie ca nu poa'sa dea bine in poza decat cu o masina arzand in spate.
Master Eddy e multumit. Discipolii nu s-au ratacit in valurile vietii.
Din nou, inteleg sau mai bine zis as incerca sa inteleg de ce ai sparge vitrina unei mari corporatii sau o masina de 70.000 dolari. Da' ce-ai, frate, cu cazatura aia din 1982 toamna? In momentul ala mi-am dat seama ca si eu am venit cu masina in Downtown. M-am tirat urgent catre locul unde o parcasem, ca inca mai am nevoie de ea.
Dar n-am putut sa nu admir cat de bine facute sunt Hummer-urile. S-au chinuit vreo 5 baieti 10 minute sa sparga macar un geam si nimic. Ba un dobitoc a facut o figura celebra - lovitura de sus cu par de fier in geam si ricoseu par de fier frept in frunte; curge mult sange dintr-un cap de taran excitat. Ma asteptam ca tot sangele sa fie in coae.
Hummer a fost o masina populara aseara. Doar eu am vazut 3 arzand. Dar au murit demn - cu rotile pe asfalt; n-au reusit sa rastoarne nici macar una.
A doua zi dimineata am luat-o la picior prin Downtown sa vad distrugerile. Si atunci mi-am dat seama in ce minciuna traim. Totul era curat. Geamurile schimbate. Nicio carcasa de masina arsa. E o conspiratie mondiala!
Serios, parca era un film prost, comunist - voluntarii tropaiau peste tot cu manusi de cauciuc si pungi de plastic. Strangeau cioburi, chistoace de tigari, toate mizeriile mai mici de 5 cm. Alea mai mari le stransesera deja azi noapte firmele de curatenie.
Multe firme isi comandasera de la primele ore ale diminetii geamuri, asa ca la 11 deja le inlocuiau pe cele sparte.
Iar la Sears n-au mai pus geamuri - au montat niste panouri de lemn. Nu stiu daca ideea cu mesajele a fost a oficialitatilor, mai degraba cred c-a fost ceva spontan.
La ora 1 totul arata perfect in centru. Daca nu as fi fost aseara aici sa vad tot circul, n-as fi crezut ca s-a intamplat ditamai revolutia.
Am zis voluntari, da?
Aici a ars o masina. Locul e inchis, restul parcarii e functional. Carcasa e demult la fiare vechi.
Urme de Hummer.
Au schimbat pana si geamurile de la reclame. Nu credeam ca exista atata sticla in orasul asta cat sa inlocuiasca toate geamurile si vitrinele sparte.
Erau atat de multi voluntari incat nu mai aveau loc pe strada si se bateau pe chistoace de tigare. Astia au fost mai jmecheri - au inceput sa culeaga din parcare, ca nu era asa aglomerat.
In mai putin de 24 de ore am trait doua momente importante. Revolutionarii si voluntarii. Nu stiu de care sa-mi fie frica si pe care sa-i admir. Sa-ti bagi pula, e greu fara tigani...