in copilarie, pe cand adormeam in fiecare seara citind pana mi se inchideau ochii karl may, eram de partea indienilor si total impotriva fetelor-palide care le luau cu japca terenurile, femeile si wampum-urile. atat de mult simpatizam cu a lor cauza, incat consideram ca fac parte deja din familie. asa ca am fost luat prin surprindere azi-dimineata cand un indian era sa-mi ia scalpul.
se intampla pe la 7 jumate, cand ma duceam la starbucks, la doua strazi distanta, sa-mi ling cafeaua. era inca intuneric, ploua marunt (da, bah, ploua la vancouver, sa'm bag pula), asa ca imi trasesem gulerul hainei peste urechi si mergeam agale, sprijinindu-ma intr-o tigare d-aia de 11 dolari pachetul. si cum traversez o strada (una mica, cu 2 benzi) fara sa ma uit stanga-dreapta (paranteza: aici nu se traverseaza doar pe trecere de pietoni, se traverseaza si la orice intersectie, chiar daca nu e trecere; si nu, nu masinile au prioritate, ci pietonii), ceva imi atrage privirea spre stanga; cum intorc capul, intepenesc cu fumu-n dinti - o ditamai matahala de fier venea drept spre mine. am avut timp sa vad ca avea farurile stinse, lumina din cabina aprinsa, pe ea scria ups delivery, iar soferul cauta ceva pe scaunul din dreapta. pe cand imi alegeam un  loc mai moale pe capota ca sa-mi sprijin capul, soferul tresare, salta capul, ma vede si se arunca pe frana. buna frana, ca era deja la vreo 2 metri de mine cand se intampla asta. asa ca a reusit sa opreasca magaoaia exact cand mai erau vreo 30-40 cm intre ochii mei si stergatoarele lui. nu stiu cat am stat acolo, dar m-am trezit foarte nervos.
'ba, esti nebun? vrei sa te sui pe mine?'
'sawry, mahan, reaely sawry.'
ma uit la el - cam masliniu la fata, nas coroiat, par lung, lins si negru, privire indiferenta si, dupa cum statea pe scaun, vreun metru jumate inaltime. 'sa-mi bag pula, zic, asta e nepotu' lu' winetou'. sa nu ma pun cu el, ma gandesc, ca indienii au drepturi mai egale decat ale altora pe aici.
am mai avut sange-n instalatie sa ma trag pe trotuar, unde am mai zabovit un timp pana mi-a mai trecut tremuratul, apoi m-am intins la drum, gandindu-ma unde i-ar sta tipului mai bine cu pana de vultur infipta.
am ajuns la starbucks fara alte peripetii, mi-am luat cafeaua si-am avut timp toata ziua sa ma gandesc ca indianu' talpa iute era sa reuseasca ce n-au reusit cocalarii cu bemveu din ferentari. si nici macar nu stiu ce pula mea de marca de masina era aia.