din canada

n-am mai dat pe aici cam demult, dar de vina e doar olimpiada, sa stiti. pentru ca bag pe metereze, ca un erou; parca vad c-or sa ma cheme astia, ca special guest, si la urmatoarea. am inceput sa bag doar noaptea acolo, ca ziua ma duc la caretachereala. si dorm pe mine. visul canadian s-a implinit, nu mai am timp nici sa  dau afara tot aerul din plamani ca descopar ca am ceva de facut :)))
sa va zic cate ceva despre personajul mateo care participa la olimpiada 2010 pe post de a 5-a roata la caruta, sau, pe denumirea locala, yard crew. pai mateo merge la munca la un depou urias de autobuze, unde, cam intr-o saptamana ar trebui sa fie cam 600 de bucati. deocamdata sunt vreo 200, aduse in majoritate din state, cu tot cu soferi. mateo ar trebui sa aibe grija, alaturi de vreo alti 50 de maimutoi asemenea lui, ca aceste autobuze sa parcheze cum trebuie, sa nu plece din depou decat cu sofer la bord, sa aibe un traseu stabilit, sa stie la ce ora trebuie sa ajunga la destinatie si tot asa. pare simplu, dar nu e. in plus, tot personalul depoului astuia a fost recrutat cu cel mult 2 luni in urma. asadar, dezorganizare maxima. dar cu stil. adica: vine un convoi de 20 de autobuze inchiriate din california. soferii - rupti de oboseala. in loc sa-i punem sa parcheze autobuzele, sa le sigileze, sa se duca si ei la somn si sa se intoarca a doua zi pentru a le preda, ei bine, nu, ii punem sa astepte acolo pana cand noi facem 3 echipe de cate 5 oameni, echipe care trebuie sa faca receptia autobuzelor. adica sa verifice daca functioneaza normal, daca au lovituri, zgarieturi, scaune inauntru, cate 4 roti si tot asa. si se procedeaza asa: cei 5 intra buluc intr-un autobuz. seful de echipa imparte sarcinile: unul verifica rotile, altul verifica zgarieturi pe caroserie, altul crapaturi in geamuri, altul daca functioneaza luminile si inca unul daca pute inauntru. io ma bag intotdeauna la faza cu rotile, ca sunt foarte curios sa vad cum arata niste autobuze care tocmai vin de la mii de km pe pana. pana acum nu am gasit niciunul. dar nu ma dau batut.
soferii autobuzelor sunt americani clasici: grasi, volubili, vorbesc tare, rad tot timpul. si nu ma asteptam, dar printre ei sunt multe femei. adica par femei; le-as denumi generic foste femei. dar sunt o gramada de soferite. respecte, ca nu-i usor sa dai din covrigul ala la 3 metri deasupra pamantului. cei mai caterinca sunt aia din a'abhama. te pun pe cur cu accentul lor. rad pana si canadienii cand ii aud vorbind.
revin cu o scurta prezentare a noilor colegi ai lui mateo. si pana atunci - sa va fie zapada usoara, ca aici sunt au fost 12 grade azi :))