din canada

ma scuzati pentru intarziere, dar m-am luat cu evenimentele locale si abia acum am aflat mai multe despre incendiul de la giulesti. cand zic 'am aflat' inseamna ca am citit, ca de vazut in primul rand ca n-am unde aici si-n al doilea ca si daca as avea nu m-as uita, pentru ca stiu pe dinafara repertoriul lacrimogen si sadic al reporterului de calamitate si mi-e sila. fac pariu ca s-au varsat pe un ton mieroso-plangacios cele mai macabre detalii. dar detaliile astea le acoperim repede cu strigaturi populare gen 'daca poporul vrea sange noi ii dam sange, iar daca reusim sa-l si stropim, totul e perfect'.
asa ca pe mine m-a interesat pe cine vom vedea atarnand in strang, in piata publica. suspansul nu a fost major, bineinteles ca personajul este o asistenta. una purie, fara chef si vlaga, cu halat fara maneci si papuci scalciati, cu permanent facut acasa sau la vecina, care vine la munca doar sa-si ia salariul si spaga de rigoare, ca altfel ar sta acasa sa se uite la televizor la incendii din alte spitale. si, poate langa ea va mai atarna si un instalator slinos, care a facut si el un ciubuc in timpul liber cu aerul ala conditionat, ca altfel el de meserie repara centrale, ba chiar poate si un doctor/director pentru care pozitia aia e doar de hobby, ca el are ditamai clinica particulara care merge de duduie. cam astia, asadar, vor fi linsati in piata publica. astia sunt cei rai.
si tocmai cand voiam sa atac o punga de seminte si ma gandeam cu care sa incep sa-i trec mortii prin pula - asistenta, instalatorul sau doctorul, am vazut un film pe hotnews. uite asta:



pana aproape de final e neinteresant - toti se uita, chiar daca exista pericolul sa explodeze ceva, nimeni nu face nimic. e misto sa fii martor, nimic deosebit in asta. dar de la minutul 1'20" incepe actiunea. intra in scena eroii. n-au cai, sabie si nici pula sculata. dar au sirena pe masina, casti pe cap si beneficiaza de admiratia tuturor. sunt ei, fratii nostri mai mari, pompierii. astia, din filmul nostru se vede de pe ei ca sunt veterani - sunt calmi. se uita atent, analizeaza situatia, mai schimba 2-3 vorbe cu asistenta. apoi unul incearca usa usor, sa nu indoaie clanta. celalalt sta cu spatele la el, poate se gandeste daca si-a lasat mobilul in masina. n-au nici furtune, nici topoare, nici stingatoare. in schimb au sentimentul ca orice ar face acolo, la iesire ii va astepta o haita de reporteri care-i va face din eroi super eroi. iar familiile lor, care butoneaza canalele de stiri, vor lacrima pe fata de masa din sufragerie cand le vor vedea la televizor ochii inrositi de caldura si obrajii innegriti de fum.
asta mi-a adus aminte de ziua in care a ars acoperisul casei vecine. pentru cei ce nu-si mai aduc aminte - intr-o dimineata am auzit pe strada niste urlete 'foc! foc!'. de obicei ii las sa arda, dar nu stiu ce m-a facut sa ies afara. unde mi s-a facut rau - acoperisul casei lipita de a mea ardea. am sunat la pompieri, am scos ce aveam mai important in casa - copilul, anca, mac-urile, aparatele foto si actele, le-am bagat pe toate in masina, am parcat masina in capatul strazii si m-am intors sa ma uit cum imi arde casa, nervos ca nu aveam macar niste seminte la mine. si nici televiziunea nu aparuse.
si ma uitam si eu in sus, ca prostul, cum flacara se apropia de casa mea, cand in capul strazii - nino nino - o masina rosie. zic 'gata, am scapat, au venit baietii'. ba nene, deci cat au tras de ei sa se dea jos din masina, pana au desurubat furtunele alea, pana si-au pus castile, pana au stabilit echipele... nu-mi venea sa cred ce vedeam... melci. apoi, in sfarsit, s-au miscat - au dat drumul la 2 furtune. si stateau pe strada si dadeau cu furtunul in sus. ma duc la unu' cu sapca - 'ma nene, nu vrei sa trimiti pe cineva la mine in pod, sa dea de acolo cu furtunul, ca are acoperire mai mare de acolo?'. se uita la mine de sus si zice 'dom'le, ne lasi si pe noi sa ne facem treaba? ca n-o fi primul incendiu.' 'pai, n-o fi pentru voi, da' pentru mine e.'
intr-un final au reusit sa stinga focul pana sa treaca si la mine, asa ca n-am avut de ce sa ma plang. poate doar pentru balta de flegme pe care mi-au lasat-o pe trotuar, in fata portii, unde au mai stat la taclale si tigari vreo 2 ore, sa fie siguri ca nu mai arde nimic.