din canada

de curand s-au facut 6 luni de cand suntem in canada si asta ar fi meritat un text frumos, care sa sublinieze realizarile de pana acum. sau bilete de otopeni. nu am nici una nici alta. adica nu avem nici realizari si nici bilete de intoarcere nu vrem sa luam. de fapt, pentru a fi corect, ar trebui sa spun ca nu vreau sa iau. pentru ca anca ar veni si cu taxiul inapoi daca s-ar putea. asadar, nu stam pe joburi elegante si nici nu invartim banii cu lopata. si nici macar nu se intrevede perspectiva asta in viitorul apropiat. dar avem un copil fericit, care plange cand o aude pe maica-sa ca vrea sa se intoarca in romania, un copil care apreciaza felul in care decurg lucrurile la gradinita aici, care e fericit ca in parc se poate tavali in iarba verde si curata si ca ratele si iepurii vin sa manance biscuiti de la ea din mana. si asta cred ca ne va mai tine ceva timp pe aici :)
personal, in afara de faptul ca sunt prea departe de parinti si prieteni, nu ma deranjeaza absolut deloc situatia asta. sunt mai optimist ca oricand ca o sa fie bine.
am terminat nenorocirea aia de curs de building manager, acum astept sa gasesc o pozitie libera. lucru care nu e usor, pentru ca pilele functioneaza si aici. adica poti sa trimiti 1 milion de cv-uri, daca n-ai pe cineva care sa te recomande sunt sanse foarte mici sa pupi vreun post bun. dar, la viteza cu care vad ca se ridica blocurile, simt cum in curand se va termina materia prima de building manageri recomandati si se va trece si la aia independenti :) asa ca nu-mi ramane sa-mi doresc cat mai putina ploaie si cat mai mult avant din partea costructorilor...
cea mai mare realizare personala, daca ar fi dupa mine, este faptul ca mi-am luat, in sfarsit, bicicleta. ba nu, ca aveam si in romania bicicleta (dar nu o foloseam decat indoor, pe trainer). reformulez - cea mai mare blabla.... este ca am inceput sa merg pe bicicleta. plimbari de 30-40 km in weekend si dus-intors la/de la  munca. o sa revin cu un post in care sa va povestesc cum e cu biciclismul pe aici.
cam astia suntem, asta sunt dupa 6 luni si ceva p-aici. nu tre' sa ma compatimiti si in niciun caz sa ma invidiati. ci doar sa ma mai lasati putin in pace :)