din canada

cand vrei sa fii neaparat original si sa te opui trendului faci ceva ca nea cutare assta. adica te trezesti intr-o dimineata cu fundul in sus, descoperi ca laptele s-a stricat in frigider, ca ti s-a spart o teava in baie, ca esti constipat, ca pe masa e un teanc de facturi neplatite, ca masina e pe pana, ca locul de parcare de la munca e ocupat de altcineva, ca liftul nu merge, ca seful ti-o da la mirosit ca ai intarziat iar, ca nu mai e cafea facuta. si atunci te asezi la birou si vrei sa urli, sa borasti, sa te versi pe cineva. dar in jur sunt prea putini oameni, iar tu vrei ceva cosmic. ai vrea sa fii porumbelul care trage un gainat in capul papei in timp ce acesta se adreseaza multimii pentru a-l face sa scape o injuratura.
asa ca pornesti pe internet in cautarea Ideii. si peste tot dai peste avatar. avatar in sus. avatar in jos. avatar e bun. avatar e gorgeous. avatar e awesome. avatar e cool. avatar e revolutie. avatar e cuc. avatar e avatar. avatar. toti il lauda, toti il cauta, toti vor sa-l mai vada o data, vor sa fie acolo. si-atunci iti pica fisa. fisa de 1.000.000 dolari. tre' sa dai in avatar ca sa fii bagat in seama. tre' sa le spui oamenilor ca nu e ce cred ei, ci ce stii tu. care, de fapt, nu stii ce ai putea zice, deocamdata. dar te gandesti. si, in sfarsit, doua dintr-o lovitura - basina puturoasa care simti cum iti trimite porumbul la vale si ideea salvatoare. in cele 30 de minute petrecute la buda, timp in care menajera a pus triunghiul galben cu 'don't disturb' pe usa si s-a dus sa-si ia masca de gaze din masina, tu iti cristalizezi ideea - avatar este un film rasist! vor cadea capete pe chestia asta, iar pe jos vor fi balti de sange.
cu buzunarele si orificiile pline de miros te intorci la birou si incepi sa scrii. incrci sa le explici oamenilor ca sunt prosti. ca nu vad ce trebuie. ca sunt manipulati. sa nu aibe incredere in ei. sa nu se bucure de ceea ce cred ei ca e un simplu film, o modalitate de destindere. ca ceea ce cred ei ca au vazut nu este ceea ce pare a fi - un film de cacat, cu un subiect de cacat si cu niste efecte speciale extraordinare. nu, filmul are un substrat care se strecoara pe nesimtite in creierele oamenilor, inducandu-le adanc ideea suprematiei albului.
asadar, filmul e cam asa: omul alb, un bulangiu in scaun cu rotile (asta ca sa declanseze mila publicului), se duce peste niste indivizi albastri care sunt, de fapt, negri, arabi, indieni si chinezi sa le faca ceva nasol. omul alb e pus pe fapte rele, aventura si profit, cum sunt toti oamenii albi, dar intr-un final este vrajit de indigeni - spirituali, nobili din fire, buni dansatori, atleti, prieteni cu natura. asa ca invalidu' alb li se impune ca lider pentru a-i calauzi intru cladirea unei societati dupa cum o vede, cu un ochi, pula lui.
te lasi multumit pe spate, cu mainile la ceafa, pentru a reciti opera. mai faci cateva rectificari de efect - 'racial fantasy', 'white former marine who is adrift in his civilization', 'bloodthirsty u.s. military', 'colonial victims'. mai frunzaresti putin prin memorie si mai bagi in aceeasi categorie si 'the last samurai' si 'dancing with wolves'. ai mai pune ceva, dar in afara de 'pocahontas' nu-ti vine nimic. da-l pe pula, ca-i bun si asta.
brusc, lucrurile incep sa se indrepte. seful accepta opera direct pe e-mail si refuza sa ii mai explici ce si cum, colegii se dau la o parte cand treci, mergi singur in lift, iar asta te incanta. le legi de impresia creata de maretia si complexitatea operei scrise, nu de candeala care ti se scurge prin tesatura hainelor. pe strada mai sunt cativa nesimtiti care nu se dau la o parte cand treci, iar liftul de acasa nu e la parter cand ajungi, dar vei avea grija in zilele urmatoare de astea. acum esti prea obosit. bagi in microunde 3 kile de cartofi si 2 de porc, scoti din microunde si bagi in matul gros, le speli cu 3 beri si apoi te arunci de sus in pat, cu ciorapii in picioare. ca doar nu esti invalid frustrat.