din canada

azi am sfidat ploaia si ne-am plimbat putin prin stanley park si apoi prin downtown. n-a fost chiar rau.

eu nu cred ca michael a murit, ca de cand sunt aici n-am auzit nimic de chestia asta...

so, prietenul vostru, mateo, are job. de luni o va arde barista. nu e cine stie, nici pe departe ce visam, dar e ok pentru inceput. am incercat cu cv-uri (resume-uri, cum le spun astia, pe aici), dar nu m-a bagat nimeni in seama, nu pentru ca n-as fi avut cateva pagini pline, ci pentru ca fara experienta locala esti cam zero p-aici. asa ca de luni o sa invat sa fac cafea, sa dau rest la ten bucks, sa zambesc frumos, sa rup usa la 6.30 dimineata.
nu e foarte usor sa ma obisnuiesc cu ideea ca trec de la pozitia picior peste picior, cu menu-ul in mana, la masa, direct in spatele tejghelei, dar imi trece cand ma gandesc la cat de bine se simte fie-mea aici, la cum se bucura cand vede veveritele in copaci dimineata si cum sta seara la geam sa apara prietenul ei, flower, sconcsul ce are o vizuina prin vecini, la cum sare si se arunca pe iarba asta curata, cum vine cu obrajii rosii la mine, razand cu gura pana la urechi.

in rest, totul bine si frumos pe aici, a inceput din nou sa ploua linistit, mocaneste, dar oamenii nu par sa bage de seama. chiar ma miram azi-dimineata ca nu se ingreuneaza traficul, ca la bucuresti, cand cad doo picaturi consecutive. si cum ma gandeam eu mai adanc, hop, frana ca ne prapadim, era sa intru intr-unu' care statea in spatele altuia, care statea in spatele unui nissan care statea in fundul unei coloane de vreo 0,8 kilometri. waw, uite ca m-am inselat, si la astia se misca treaba greu pe ploaie... am facut kilometrul ala in vreo 5 minute si cand am ajuns in intersectie am vazut luminitele de craciun de pe masinile de politie. ma gandeam 'ce repede au venit astia sa dea drumul la trafic, in intersectie'. cand colo, de fapt, ei blocau traficul. pentru ca, oroare, cazuse un cablu pe sosea! deci, frate, ma intelegi? un cablu care ar fi trebuit sa atarne spanzurat pe deasupra soselei cazuse acolo, langa intersectie. iar cablul ala, care nu cred ca avea curent pe el, ca era prea subtire, nu putea fi ocolit de soferi. a trebuit ca 2 dube de interventie si 2 masini de politie sa marcheze locul, ca nu cumva vreo chinezoaica sa creada ca un sarpe boa i s-a urcat pe masina, in caz ca ar fi trecut pe sub cablul ala.
si ma nene, oamenii se iau in serios aici - sa-i fi vazut pe baietii de la interventii cat de preocupati erau - vorbeau la statii, faceau miscari ample, isi roteau capetele in jurul gatului de parca ar fi cazut un avion. dar niciunul nu ar fi pus mana pe cablul ala si sa-l arunce la loc, in manunchiul de unde se desprinsese. cred ca asteptau un specialist in cabluri cazute pe sosea. de fapt, am impresia ca era unul acolo, dar ala nu voia sa se bage, ca el era specialist in cabluri cu grosimea de 0.9, iar cablul ala era de 0.4, asa ca astepta ori persoana potrivita, ori indicatii exacte.
dupa ce am trecut de locul tragediei am intrat din nou in normal cu traficul.

si pentru incheiere, la cererea telespectatorilor, cu dedicatie pentru fratele marian, un romantic incurabil, cateva fotografii clasice din jurul casei pe binecunoscuta si indragita tema 'culorile toamnei' :)

abia acum am descoperit ca nu puteau comenta decat cei ce erau inregistrati pe nushcedreaq. am rezolvat, se poate comenta din orice pozitie. sorry.

poimaine se face luna de cand am ajuns aici. nu suntem nici mai frumosi, nici mai destepti, nici mai bogati si nici mai fericiti decat in romania. dar in mod sigur suntem mai linistiti. si mie cel putin imi face placere sa ies dimineata pe strada; nu-mi mai e sila ca o sa calc dupa primii 20 de metri intr-o flegma sau o sa vad in jurul meu doar siluete cenusii cu fruntile incruntate. aici pot respira aer curat chiar daca sunt in centrul orasului, nu sunt inconjurat de claxoane si injuraturi si manele si respiratii puturoase. stiu ca daca ma opreste politia am gresit ceva, stiu ca daca am taxe de platit nu pot s-o dau la-ntors, stiu ca trebuie sa fiu corect pentru ca si cei din jurul meu sunt corecti. invat din nou valori pe care le credeam desuete.
cand ma sui in masina nu mi se mai strange inima - se circula greu intre anumite ore, e adevarat, dar nu se suie nimeni pe mine, nu mi se taie fata, nu sunt claxonat daca raman la mai mult de 3 metri in coloana de cel din fata mea, indicatoarele sunt clare, regulile respectate, pentru oamenii de aici mersul cu masina e o placere sau o necesitate, nu un concurs de aratat muschi sau o demonstratie de forta si proasta crestere.
in magazine sunt angajati care incearca sa te ajute si care nu stramba din nas daca probezi 3 tricouri si nu iei niciunul. la restaurante sunt alti angajati care vor sa te simti bine nu pentru a le umfla buzunarul de bacsisuri mari. poate nu o fac din vocatie si nici cu placere, dar si unii si altii stiu ca pentru asta sunt platiti si stiu sa-si castiga banii. nu am vazut inca in mall-uri vanzatoare plictisite care-si fac unghiile in asteptarea vreunui fotbalist care sa le zambeasca frumos si sa le scape de chinul zimbetului fortat si al amabilitatii formale.
in rest, totul bine si frumos, suntem inca pe vreme frumoasa, nu au inceput ploile. suntem inca fara joburi asa ca ne putem plimba cat vrem (am insa impresia ca in curand nu o sa prea mai vrem, dat fiind faptul ca s-au dus deja 20.000 bucks :)).

si acum, niste poze de prin preajma :)
uite niste locuri de joaca, cum sunt cel putin 10 pe o raza de 2 km; pe jos e ori un cauciuc moale, sa nu se loveasca astia mici, ori un fel de bucatele de lemn, tot pentru protectia copiilor. si nu sunt numai leagane si tobogane, sunt jocuri care sa le dezvolte indemanarea, sa-i faca sa gandeasca.

am trecut din nou pe la lacul din spatele blocului lui titus. ma rup ratele alea :)



































iar la steveston...



































cand ne-am intors de la whistler, sambata, am oprit pe undeva, pe drum, ca facea aia mica pipi.


















































pe langa kitsilano.



















si repede, prin downtown:


































































































in centrul orasului e o gradina. au pus aia floarea soarelui, castraveti, fasole si alte alea. iar steagurile alea rainbow marcheaza zona de fundasi de pe davie street.


































































si poate va era dor de mine :)