vineri am dus-o p-asta mica la aquarium. a intrat doar cu anca; eu am ramas p-afara, s-o frec putin prin stanley park. mi-am luat o cafea si am luat-o usor, la picior. as fi putut sa inchiriez o bicicleta, dar aveam spatele intepenit, nu ma puteam misca deloc in voie, asa ca am preferat mersul pe jos, mai ales ca era prima zi din saptamana respectiva cand vedeam soarele.
si, ca majoritatea plimbaretilor de la ora respectiva am facut poze:
uite cat de curata e apa oceanului. iar pasarile alea sunt vii si salbatice, nu ca ratele alea impaiate din cismigiu:
cam o data la 10 minute ateriza/decola cate un avionas d-asta mic, de apa. presupun ca faceau ture cu turisti pe deasupra parcului.
astia marcheaza tot - pistele de biciclisti, aleile pietonale, pistele de roleri. si chiar le respecta.
alte pasari vii, niste gaste, cred. iar cand trec ele strada se opresc toate masinile. costa mai putin placutele de frana decat amenda.
apoi am intrat in padure. ba nene, da' ce padure. m-am ratacit cel putin de 3 ori in 2 ore, cat am ars-o pe acolo...
de cand am vazut semnul asta am mers mai pe marginea drumului. nu de alta, dar mi-a fost tarsa sa nu ma ia pe cadru vreo baba bezmetica cu vreun scaun cu rotile 4x4 scapat de sub control. apropos de handicapati - sunt multi d-astia p-aici, multi rau. i-am auzit pe unii spunand ca e o natie cariata. eu nu cred asta. eu cred ca sunt atat de multi handicapati pe strada pentru ca astia nu-i tin in casa, ca romanii, de exemplu. nu-i baga sub patura, cu ochii holbati in televizor si cu ratoiul pe pula, ii scot afara, frate. la aer, in parcuri, pe strada. sa vada, daca nu se pot misca, sa simta, daca nu pot vedea. le permit sa traiasca si sa guste din viata atat cat pot, nu incearca sa ii ascunda sub pres.
eh, dar ce avem noi aici... iata o lucrare istorica. dateaza din 1990, dintr-o zi nebuna, cand un taran canadian s-a infratit cu codrul in cel mai pur romanesc stil si s-a bagat in istorie. cel putin un copac il va tine minte. oricum, un monument al naturii pentru ca a fost singura lucrare de acest gen pe care am admirat-o, cat e parcul asta de mare. sau, nu stiu, or mai fi fost, dar poate am mers eu in sens invers al fetei copacilor pe care o cresteaza white thrash-ii locali.
5 comentarii:
:)) sa nu te mire daca o sa vezi vreodata jean + geta = love...canadieni nu-s sigur ma jur :))
frate, tare de tot stanley asta...da zi tu, mai ai tupeu sa faci faza cu moneda pe pasarile alea vii? sau astea nu-s asa fomiste ca pescarusii din parcul tineretului pisam-as pe ei...ce ametit era ala remeber? :))) i-am rupt capu
mda...salut bai mateo din insorita rahova.(k doar ma respect).semnul ala nu e pt mers cu role.e, in caz k te dai pe role(ceea ce inseamna sa fi f trist)in ce directie sa cazi cu capul dak te plesneste vreo masina.k tot sunt tot felul de mesteri.pepito joga bonito.(in kz k nu imi apare numele k lu' gogosica de sub mine)
ce vechi esti:)) anonymous. mai verifica ip-urile mateo ca numai bolnavi de SPIONITA p-aici. o fi vreo blonda cu silicoane mai stii? :)))ca alfel ce sa mai faci cu fosile.
scrie bai baiatule ceva la autor acolo ca nu intereseaza oricum pe nimeni ce zici. macar de bun simt pentru un blog smeker :)
o sa le verific saptamana viitoare, ca acum n-am surubelinita in cruce. esti foarte amabil si atat de caterincos...; du-te la zoso, ca n-ai tu treaba aici.
Post a Comment