din canada

so, prietenul vostru, mateo, are job. de luni o va arde barista. nu e cine stie, nici pe departe ce visam, dar e ok pentru inceput. am incercat cu cv-uri (resume-uri, cum le spun astia, pe aici), dar nu m-a bagat nimeni in seama, nu pentru ca n-as fi avut cateva pagini pline, ci pentru ca fara experienta locala esti cam zero p-aici. asa ca de luni o sa invat sa fac cafea, sa dau rest la ten bucks, sa zambesc frumos, sa rup usa la 6.30 dimineata.
nu e foarte usor sa ma obisnuiesc cu ideea ca trec de la pozitia picior peste picior, cu menu-ul in mana, la masa, direct in spatele tejghelei, dar imi trece cand ma gandesc la cat de bine se simte fie-mea aici, la cum se bucura cand vede veveritele in copaci dimineata si cum sta seara la geam sa apara prietenul ei, flower, sconcsul ce are o vizuina prin vecini, la cum sare si se arunca pe iarba asta curata, cum vine cu obrajii rosii la mine, razand cu gura pana la urechi.

in rest, totul bine si frumos pe aici, a inceput din nou sa ploua linistit, mocaneste, dar oamenii nu par sa bage de seama. chiar ma miram azi-dimineata ca nu se ingreuneaza traficul, ca la bucuresti, cand cad doo picaturi consecutive. si cum ma gandeam eu mai adanc, hop, frana ca ne prapadim, era sa intru intr-unu' care statea in spatele altuia, care statea in spatele unui nissan care statea in fundul unei coloane de vreo 0,8 kilometri. waw, uite ca m-am inselat, si la astia se misca treaba greu pe ploaie... am facut kilometrul ala in vreo 5 minute si cand am ajuns in intersectie am vazut luminitele de craciun de pe masinile de politie. ma gandeam 'ce repede au venit astia sa dea drumul la trafic, in intersectie'. cand colo, de fapt, ei blocau traficul. pentru ca, oroare, cazuse un cablu pe sosea! deci, frate, ma intelegi? un cablu care ar fi trebuit sa atarne spanzurat pe deasupra soselei cazuse acolo, langa intersectie. iar cablul ala, care nu cred ca avea curent pe el, ca era prea subtire, nu putea fi ocolit de soferi. a trebuit ca 2 dube de interventie si 2 masini de politie sa marcheze locul, ca nu cumva vreo chinezoaica sa creada ca un sarpe boa i s-a urcat pe masina, in caz ca ar fi trecut pe sub cablul ala.
si ma nene, oamenii se iau in serios aici - sa-i fi vazut pe baietii de la interventii cat de preocupati erau - vorbeau la statii, faceau miscari ample, isi roteau capetele in jurul gatului de parca ar fi cazut un avion. dar niciunul nu ar fi pus mana pe cablul ala si sa-l arunce la loc, in manunchiul de unde se desprinsese. cred ca asteptau un specialist in cabluri cazute pe sosea. de fapt, am impresia ca era unul acolo, dar ala nu voia sa se bage, ca el era specialist in cabluri cu grosimea de 0.9, iar cablul ala era de 0.4, asa ca astepta ori persoana potrivita, ori indicatii exacte.
dupa ce am trecut de locul tragediei am intrat din nou in normal cu traficul.

si pentru incheiere, la cererea telespectatorilor, cu dedicatie pentru fratele marian, un romantic incurabil, cateva fotografii clasice din jurul casei pe binecunoscuta si indragita tema 'culorile toamnei' :)